Ciclism de Șosea. Momentele memorabile din 2019

Înainte ca zeul Ianus, care guvernează luna Ianuarie, să-și întoarcă ambele fețe de la noi – și cea care se uită spre trecut și cea care se uită spre viitor -, se cuvine să mai privim o dată spre 2019, ca să putem aprecia mai corect ce ne așteaptă în 2020.

Text de Elena Nicolae

Multe s-au întâmplat anul trecut – de la condițiile extreme în care s-a desfășurat, la Yorkshire, competiția de contratimp individual U23, cu cicliști care aproape s-au înecat în balta apărută pe traseu, până la alunecarea de teren care a întrerupt etapa 19 din Turul Franței și a smuls de pe umerii lui Julian Alaphilippe tricoul galben; de la victoria neașteptată a lui Richard Carapaz în Giro, până la retragerea din ciclismul profesionist a sprinterului german Marcel Kittel; de la eșecul lui Tom Dumoulin de a-și reveni din accidentarea suferită în Giro, până la imposibilitatea lui Geraint Thomas de a-și demonstra consecvența de ciclist câștigător de Mari Tururi. Dincolo de statistică, sunt câteva momente care s-au lipit de memoria noastră afectivă și pe care le vom asocia pentru totdeauna cu 2019. În memoria mea au rămas:

  1. Bătălia lui Julian Alaphilippe pentru tricoul galben și motivul neașteptat pentru care l-a dat jos la finalul ultimei etape în care a fost lider. 

Nu a fost o surpriză pentru nimeni când Julian Alaphilippe a câștigat etapa din Tur care s-a terminat la Épernay, cu un atac solo cu 15 km înainte de finiș și a îmbrăcat tricoul galben. Ciclistul de la Deceuninck-Quickstep ocupa locul 1 în clasamentul mondial după ce a câștigat Milano-San Remo și Săgeata Valonă. În cel mai fericit caz era de așteptat ca francezul să păstreze tricoul galben până în prima etapă montană, care urca pe La Planche des Belles Filles, trei zile mai târziu. Și într-un fel această previziune s-a adeverit: a pierdut tricoul galben în favoarea lui Guilio Ciccone (Trek-Segafredo), dar la o diferență de doar șase secunde și fără să cedeze timp favoriților, precum campionul en-titre Geraint Thomas (Ineos). Julien a recuperat tricoul galben după o accelerație  cu accelerare nemiloasă pe Jaillère, în etapa 8, câștigând bonusul de cinci secunde, după care a colaborat pe finișul de etapă cu compatriotul său Thibaut Pinot (Groupama-FDJ), pentru a-i mai fura lui Ciccone alte 20 de secunde. Ulterior, în Pirinei, nu doar că a păstrat tricoul galben, dar a câștigat și contratimpul individual de la Pau, și a supraviețuit cățărărilor de pe Col d’Izoard și Col du Galibier, pentru a-și păstra poziția de lider al cursei până în etapa 18, mulțumită în special abilităților sale de a pedala pe coborâri. 

Deși a pierdut tricoul galben și a alunecat până pe poziția a cincea în clasamentul general, în ultimele două etape montane, spectaculoasa prestație a lui Alaphilippe a insuflat colegilor lui de echipă și întregii Franțe un sentiment intens de mândrie și speranță. 

Mie mi-a cucerit inima definitiv când, la finalul etapei 18, imediat după festivitatea de premiere, a dezbărcat tricoul galben, în culise, pentru a-l oferi unui băiețel ud și înghețat de frig:

  1. Victoria lui Van der Poel în Amstel Gold Race

Așteptările au fost mari, în ceea ce-l privește pe Mathieu Van der Poel la prima sa cursă majoră de o zi pe pământ natal – Amstel Gold Race. Tocmai câștigase De Brabantse Pijl și, ceva mai devreme, Dwars door Vlaanderen și Grand Prix de Denain. Când Van der Poel a atacat pe Gulperberg, cu 43 de km înainte de finiș, și a fost prins din urmă și depășit de Julian Alaphilippe și Jakob Fuglsang, părea că olandezul făcuse o ireparabilă greșeală tactică. Cu 19 km înainte de finiș, Julian și Jakob aveau un avans de 50 de secunde față de grupul urmăritor, din care s-au desprins, la un moment dat, Matteo Trentin și Michal Kwiatkowski. Grupul lui Van der Poel a rămas în urmă, dincolo de zona de interes a camerelor care filmau cursa. Dar cum-necum, campionul olandez a găsit resursele necesare pentru a se lipi de un grup care a forțat viteza, în speranța că-i prinde din urmă pe urmăritori, apoi pe lideri. La final, profitând de jocul de-a șoarecele și pisica în care s-au angajat Alaphilippe și Fuglsang înainte de ultimul km, Kwiatkowski s-a apropiat periculos. Preocupați să-i contracareze atacul, cei doi nu au sesizat grupul condus de Van der Poel, care se apropia vertiginos în planul îndepărtat surprins de camere. Cu 150 de metri înainte de finiș olandezul a accelerat din nou, ajungându-i pe lideri, iar cu 25 de metri înainte de finiș i-a lăsat pe toți în urmă, într-un ritm pe care nimeni nu a reușit să-l mențină. 

  1. Victoria lui Mads Pedersen la Campionatul Mondial – prima victorie din istorie pentru Danemarca

Aproape 200 de cicliști din 42 de țări s-au prezentat la startul Campionatului Mondial pe Șosea, desfășurat la final de septembrie la Yorkshire, dar doar 46 au ajuns la finiș. Gândită pe cel mai lung traseu din istorie, competiția a fost scurtată în  dimineața startului cu 23.5 km din cauza ploilor abundente care au căzut peste noapte. Și deși din meniu au dispărut două cățărări cheie – Buttertubs Pass și Grintor Moor – traseul și condițiile meteo au transformat competiția într-una din cele mai dure din istoria recentă, cu cicliști experimentați și bine cotați, precum Rohan Dennis sau Philippe Gilbert nevoiți să abandoneze. Danezul Mads Petersen, care în anul anterior  terminase al doilea, după Niki Terpstra, Turului Flandrei, nu era menționat printre favoriți, dar a reușit să-ți mențină concentrarea și ritmul în cele peste 6 ore și jumătate ale cursei și să-i depășească, pe ultima sută, pe principalii competitori – italianul Mateo Trentin și elvețianul Stefan Küng. „Când rămân doar trei oameni pe final, ai totul de câștigat și nimic de pierdut. Așa că am mi-am încercat norocul și am așteptat sprintul, iar din fericire asta a fost suficient ca să câștig tricoul curcubeu”, spune Pedersen, care a obținut prima victorie pentru Danemarca la Campionatul Mondial. Mai jos sunt ultimele minute ale cursei, cu comentariul unor jurnaliști danezi 😉

  1. Atacul de 100 de km al olandezei Annemiek van Vleuten

Nimeni, în istoria ciclismului modern, nu a mai reușit așa ceva: o cursă solo de 100 de km în fața celor mai buni competitori din lume. S-a întâmplat la Campionatul Mondial de Șosea dedicat femeilor, desfășurat în octombrie în Harrogate, Yorkshire. Annemiek van Vleuten, campioană mondială la contratimp individual, a câștigat primul său tricou curcubeu pe șosea, printr-un atac solo declanșat cu mai bine de 100 de km înainte de finiș! Britanicul Chris Froome a făcut o figură similară, înainte cu un an în Giro, dar atacul său solo s-a întins pe doar 80 de km.  Annemiek van Vleuten a câștigat medalia de aur la o distanță de 2 minute și 15 secunde față de a doua clasată, campioana mondială din 2018, Anna van der Breggen. În apărarea restului ciclistelor profesioniste, poate este de folos să ne reamintim cum este supranumită olandeza în pluton: extraterestra :D.

  1. Plecarea intempestivă a lui Rohan Dennis din Turul Franței 

Cicliștii nu părăsesc Turul Franței fără un motiv. Rămân în competiție după ce cad și pierd timp; rămân după ce-și zdrelesc genunchii și coatele; rămân după ce-și rup oasele; rămân când sunt bolnavi. Fac orice pentru a rămâne în Tur, mai ales când urmează o etapă pe care ar putea-o câștiga. 

Cu 80 de km înainte de finalul etapei 12, spre  Bagnères-de-Bigorre, ciclistul australian Rohan Dennis, recunoscut pentru abilitățile sale la contratimp, s-a dat jos de pe bicicletă, a urcat într-o mașină a echipei și a plecat din Turul Franței fără vreo explicație. A doua zi era programată etapa de contratimp în care el era considerat principal favorit. 

Bahrain-Merida a precizat că va face o investigație pentru a afla motivul, dar într-un final a anulat contractul de doi ani pe care australianul îl semnase fără a mai anunța ce a descoperit. După ce Rohan a câștigat tricoul curcubeu la proba de contratimp pe o bicicletă care nu era – clar – Merida, motivul (spre deosebire de situația ciclistului), parcă s-a mai clarificat. După luni de speculații legate de viitorul său, Denis a început să zâmbească din nou: a semnat un contract cu cea mai bogată echipă de ciclism din lume – Team Ineos. Iată ce spune la primul său interviu îmbrăcat în tricoul Ineos: 

  1. Descalificarea lui Nils Eekhoff după ce a câștigat Campionatul Mondial Under 23 

În ultima vreme au apărut tot mai des știri despre cicliști care au ridicat victorios brațele în aer la linia de finiș, au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, și-au primit florile și premiile, pentru ca la distanță de câteva luni sau chiar ani să fie descalificați pentru doping. Este însă neașteptat ca un ciclist să fie descalificat la mai puțin de o oră de la momentul în care a trecut victorios linia de finiș.

Campionatul Mondial de Șosea Under 23 din 2019 s-a dovedit a fi un adevărat rollercoaster de emoții pentru ciclistul olandez Nils Eekhoff. Mai întâi a fost căzătura, care l-a forțat să piardă contactul cu plutonul. Apoi a fost revenirea și victoria în fața grupului de șapte concurenți care au ajuns primii la finiș, în Yorkshire. Mai apoi a căzut și bomba: după ce au urmărit filmările din timpul cursei, arbitrii au decis să-l descalifice pe olandez pentru că a pedalat în spatele mașinii echipei sale, după căzătură. Pedalatul „la plasă” este o metodă pe care cicliștii surprinși de o căzătură o folosesc des pentru a reveni în pluton,. Comisarii au decis, însă, că Eekhoff  a folosit în exces metoda, așa că au oferit tricoul curcubeu celui de-al doilea ciclist care a trecut linia de finiș – italianul Samuele Battistella. Devastat la auzul veștii, olandezul a contestat măsura, dar încă nu a fost luată o decizie în privința cazului său. Pe net au apărut, evident, filmări cu olandezul pedalând la „plasa”, dar se pare că nici măcar profanii nu văd toți același lucru privindu-le :D.

  1. Căzătura lui Chris Froome

În 2019, păreau că toate planetele se aliniază pentru ca ciclistul britanic Chris Froome să câștige cel de-al cincilea Tur al Franței și să se alăture, astfel, celor doar patru cicliști care au mai reușit acest lucru în trecut – Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault și Miguel Indurain.  Chiar dacă avusese un start de sezon mai lent, alegând să concureze în Columbia, Froome părea în formă perfectă înainte de contratimpul individual din Criterium du Dauphine, competiție folosită de cicliști special pentru a se pregăti pentru Le Tour. Atunci s-a întâmplat – o recunoaștere a traseului la o viteză de croazieră de 60 de km la oră, o mână luată de pe ghidon ca să-și curețe nasul, o pală de vânt care-i ia bicicleta de sub fund și bang! – principalul favorit din Turul Franței se izbește frontal de un zid. A suferit multiple fracturi – inclusiv una de femur – și a pierdut doi litri de sânge, dar avut norocul ca o ambulanță să se afle în apropierea locului accidentului, fiind transportat de urgență la spital.

La șapte luni după accident, încă nu este sigur că Froome va reuși să revină la forma de dinaintea Turului din 2019. Dar nu se poate spune că britanicul nu a făcut tot ce e omenește posibil pentru a se recupera, după cum mărturisește chiar el: 

Până să vedem, într-un episod viitor, la ce să ne așteptăm în 2020, zeul Ianus ne lasă privilegiul de a mai ține puțin fața spre trecut, pentru a retrăi și alte momente memorabile petrecute pe șosea :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *