Despre CDC sau de ce mi-e acum dor de Dunăre

Weekendul care a trecut a fost unul al premierelor: am ajuns pentru prima dată la Călărași și am făcut pentru prima dată pe MC-ul la un eveniment ciclist. Și nici că puteam nimeri mai bine decât la Cursa Dunării Călărășene, eveniment cald – la propriu și la figurat – care reunește, către final de sezon, atât iubitori de șosea, cât și de MTB, în jurul unei sărături de crap cu mămăliguță asezonată cu povești pedalicești. Nu știu pentru ceilalți cum a fost, dar eu de-abia aștept să mă întorc la Călărași 🙂

Text de Elena Nicolae

Între Cluj-Napoca și Călărași sunt 575 de km, dar ce înseamnă distanța, când mergi să faci ce-ți place!? Nu mai fusesem niciodată la Cursa Dunării Călărășene și nici la Călărași, așa că emoțiile au fost duble, dar nejustificate, după cum aveam să constat imediat ce a început cursa de șosea, programată sâmbătă, 19 octombrie. Încă dinainte să ne instalăm pe Bulevardul Prelungirea București m-a abordat un domn zâmbitor, care m-a recunoscut din live-urile de la Turul României. Cristian Derdișan, pensionar, a străbătut tot drumul de la Carei la Călărași pentru că-i place Cursa Dunării Călărășene (CDC, pentru cunoscători) – anul trecut a ieșit pe locul doi la cetegoria de vârstă. Când am auzit de unde a venit și când am văzut că nu are patru degete de la mâna dreaptă, dar că de-abia așteaptă startul,  am înțeles că sunt unde trebuie și că nu are rost să-mi fac griji: totul va fi bine. Nu am pedalat – deși aș fi vrut – pentru că am avut sarcina să mă țin toată cursa de un microfon.

Organizată de Consiliul Județean Călărași cu scopul de a promova eco-turismul în zona Dunării, cu sprijinul Bellotto, Izvorul Minunilor, Isostar, Road Grand Tour, Panda Squad plus Virgin Radio și BikeFM ca parteneri media, CDC a ajuns deja la ediția a șasea și a propus o cursă de șosea, una de MTB și una dedicată copiilor, toate incluse în calendarul Road Grand Tour. Omul din spatele RGT – cea mai importantă serie de evenimente dedicată amatorilor din România – ciclistul Alex Ciocan, a ajuns și el la Călărași și a pedalat în cursa de MTB care a avut loc duminică pe Insula Ialomiței.

Cursa de șosea s-a desfășurat pe un circuit de aproape doi km în centrul orașului Călărași, dedicată atât cicliștilor legitimați la Federație Română de Ciclism, cât și amatorilor. S-a pedalat o oră și jumătate plus trei tururi de circuit și din 30 în 30 de minute a avut loc un sprint intermediar premiat separat, cu câte 100 de lei și o șa de la fizik. Premiile totale la finalul competiției au fost de peste 1500 de euro în bani și produse sportive. Câștigătorul Cosmin Bidilici, de la Steaua București, a fost aproape toată cursa în evadare, împreună cu colegul său de echipă Valentin Pleșa (locul II) și Antal Gabor (locul III). Cursa s-a desfășurat fără incidente, în ciuda celor două ace de păr de la capetele circuitului. Iar sunetul de clopot care anunța sprintul a menținut atenția publicului asupra cursei, public care a părut încântat de asemenea eveniment, în ciuda faptului că circulația în zona desfășurării evenimentului a fost închisă între orele 11.00 și 14.30.

Între cursă și festivitatea de premiere concurenții s-au împrietenit la o porție de saramură de crap cu mămăliguță. Obicei care s-a repetat și a doua zi, la cursa de MTB, despre care vorbește mai bine colegul meu Victor Gurzun, care a și pedalat.

MTB pe insulă!

Race Report de Victor Gurzun

Pentru mine a fost prima participare, în anii precedenți colegii de echipă și prietenii bicicliști m-au tot îndemnat să particip și, de data asta, pe final de sezon fiind cu prognoză favorabilă acestui sport, am zis să punctez cât mai multe competiții, până nu vine frigul.

Cursa de MTB la care am și participat s-a ținut pe Insula Ialomiței, fiind compusa din două ture de 20 Km. După cursa copiilor, unde cei mici s-au bucurat de pedalat și ceva nisip, a început cursa celor mari. Știind că tura este mai mult plată, m-am poziționat cât mai în față să prind un grup după care să mă pot ține și să încerc să stau la plasă.

Dupa fluierul de start s-a plecat tare, iar la 10-15 minute deja s-au format plutoanele, în funcție de nivelul de pregătire. Pentru mine a fost ca la o cursă de șosea, toată lumea stătea la plasă și schimba trena, să avem o medie cât mai bună. După jumătatea traseului, relieful s-a schimbat puțin, au început să apară porțiuni de nisip care te înfrânau destul de tare. Am mai avut și porțiuni de pump, care au fost distractive. La a doua tură am pedalat cu aceiași concurenți din prima tură, plutonul fiind constant pe întreaga cursă. Momentul culminant pentru mine a fost când o concurentă a greșit trasa ideală intrând într-un șleau, după care a urmat o căzătură la jumătate de metru în fața mea. Din fericire am reușit să opresc la timp și eu și concurentul din spate, care a sărit de pe bicicletă și a „alergat” pe lângă mine. Bine că nu s-a întâmplat nimic grav.

În ultimii cinci km au început să apară crampele, datorită participării, cu o seară înainte, la Moon Time Bike, unde cele cinci ture s-au simțit bine. Am reușit să termin cursa fără alte incidente. Pentru mine, cursa s-a terminat cu un mulțumitor loc 7 la categorie și 18 la general.

La sfârșit ne-am delectat cu o saramură de pește cu mămăliguță, un soare generos, mulți prieteni și plimbări cu bacul.

PS Cursa de MTB a fost câștigată de Josef Attila.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *