Race report – Road Grand Tour The Wall

Am aşteptat cu nerăbdare  noua provocare lansată de  Road Grand Tour şi mi-am promis că voi fi la start în Puciosa indiferent de vreme.

Sfârşitul de sezon a marcat o premieră pentru ciclismul românesc, traversarea temutei cățărări de la Sultanu în regim de concurs.

A fost frig şi a plouat mărunt, totuşi mai bine aşa decât să urcăm Sultanu pe 35 de grade,din fericire mulţi ciclişti nu s-au descurajat, astfel am fost aproape 150 de rutieri prezeţi la start pentru tura scurtă şi 70 la tura lungă.

Neavând timp de antrenamente mai serioase în ultima perioadă am decis să mă înscriu la tura scurtă, cu un traseu de 60 km şi aproape 1000 de metri diferenţă de nivel, tura lungă a parcurs acelaşi traseu de doua ori.

S-a plecat foarte tare de la start, prima căţărare fiind chiar la ieşirea din Pucioasa, aici deja s-a format un grup fruntaş din care făceam şi eu parte, a urmat o coborâre destul de tehnică, dificultatea fiind accentuată de umezeala şi mâzga de pe jos, nu am abordat prea corect un viraj, astfel mi-a derapat roata spate şi am ajuns la pamânt cât ai zice peşte. M-am ridicat de la sol cam groggy, mă gândeam chiar să abandonez, deja pierdusem multe poziții. După ce am verificat bicicleta am hotărât să mai continui puţin să văd cum mă simt.

 

După ceva timp mi-am mai revenit şi am reuşit sa ma lipesc de un grup urmăritor pe un fals plat in coborâre. Traseul a fost demn de o clasică autentică, cu drumuri foarte înguste, viraje, dropuri în asfalt, toate acestea au fost foarte bine semnalizate din timp, astfel nu am avut probleme, chiar a fost fun să ocoleşti obstacolele. Prin sate erau mulţi oameni strânşi pe la porţi care ne încurajau dar şi animale în mijlocul drumului care nu se sinchiseau de noi.

 

Pe la km 25 am ajuns la vestitul Sultanu, ştiind căţărarea, am încercat  să îmi conserv forţele pe prima parte care este mai “uşoră” cu o panta medie de 10% pe 700 de metri, partea dificil are doar 300 de metri, dar care par nesfâşiţi, iar panta maxima ajunge la 32%, aici eşti doar tu cu tine însuţi intr-un “loc foarte întunecat”,  acolo nu există decât două opţiuni, te chinui în continuare sau pui piciorul jos.

 

Pe ultima serpentină aveam impresia că sunt la capătul puterilor, dar am început să aud ca prin vis încurajările celor veniţi într-un număr neaşteptat de mare, am simţit şi mirosul pregnant de ambreaj ars de la maşinile care s-au căznit şi ele sa urce. Astfel am reuşit să duc la capăt Sultanu pe un raport de 36/28. Ce am remarcat după cursă au fost pozele incredibile făcute pe Sultanu, sunt cele mai frumoase poze pe care le-am văzut eu la un concurs de soşea de la noi.

 

Am abordat următoarea coborâre extrem de prudent, a urmat apoi o scurtă perioada de plat şi apoi încă o căţărare de 2,5km cu pantă medie de 9%, am mers şi aici bine prinzând din urmă diferite grupuri şi grupuleţe, aici țin să remarc atmosfera de camaraderie, am schimbat multe încurajări cu ceilalți concurenți. În ultimii 10 km am avut parte de o lungă coborâre prin Bezdead, chiar înainte de final am tras tare pe ultima scurtă căţărare, unde am mai prins şi alţi ciclişti, la finish am încercat cu ultimele puteri sa mai sprintez, dar am fot depăşit la mustaţă.

După ce mi-am tras puţin sufletul am verificat rezultatele neavând aşteptări după ce am căzut chiar de la început, nu mică mi-a fost surpriza când am aflat că sunt pe 3 la categoria 30-39 si 15 la general, sunt mândru că am luptat până la capăt, iar munca mea a fost răsplătită!

Tura lungă a fost câştigată Vlad Dobre de la echipa continentala româno-italiană Giotti-Vittoria Palomar , cu un atac dat la începutul cursei, iar la la tura  scurtă s-a impus Mihnea Harasim de la Giant Team, care la doar 15 ani se anunţă o mare speranţă a ciclismului românesc

Am luat startul alături de Memo, care s-a mişcat foarte bine şi a ieşit pe locul 87 la general, mai mult, a înfruntat Sultanu fară să descalece!

Per total evenimentul a fost foarte reuşit, organizarea a fost la superlativ, felicitări Road Grand Tour Team şi primăriei Pucioasa, sperăm ca acestă cursă să ramană o constantă a calendarului RGT an de an.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *