King of Transfăgărășan – etapa regină din cadrul Road Grand Tour

 

 

Începutul toamnei vine cu un concurs mult așteptat de către toți cicliștii români și i nu numai. Acțiunea se desfășoară pe Mecca ciclismului românesc, Transfăgărășanul , pe partea județului Argeș  și este strâns legat de Transfier, cel mai dur triathlon din România și unul dintre cele mai dificile din Europa . Pe scurt, traseul KOT constă în 45 de km  dintre care primii 35 sunt valonați, iar ultimii 10 sunt de „categorie specială” cu o pantă medie de 7%.

Încă de la începutul anului am marcat cu roșu in calendar data de 07.09.2019 și am așteptat cu nerăbdare sa iau parte pentru prima dată la KOT, un concurs care simțeam că  mi se potrivește.

În dimineața concursului am plecat de la Vidraru pe bicicletă către startul de la Valea cu Pesti pe un frig de zile mari, regretând amarnic că mi-am uitat încălzitoarele și  mănușile acasă. Totuși m-am încălzit gândindu-mă că nu trebuie sa ma arunc in lacul Vidraru la 8 grade ca triatlonisti.

La start au fost aproximativ 200 de rutieri din toate țara dar si din vecini. Înainte de plecare s-a lansat zvonul ca se va ataca foarte puternic de la început pentru a-i scutura pe străinii veniți să ne cotropească șoselele si sa ne fure podium-urile. Ca să anticipez puțin, atacul a avut o eficienta remarcabilă, în primii 5  au ieșit 4 străini iar clasamentul general a fost castigat de un ciclsit amator din Bulgaria, Theodore Russev, care a învins elitele din România.

Revenind la desfășurarea concucursului, s-a plecat cu tunete si fulegere, am pierdut primul grup încă din primii kilometri, sprinturile succesive nefiind punctul meu forte. Îmi tot venea în minte vorba din bătrâni: „degeaba te cațeri bine daca nu te poți ține pe plat”. Astfel s-a format un grup urmăritor puternic si echilibrat valoric de aproximativ 20 de cicliști. S-a mers foarte tare și în al 2 lea grup, pe la jumătatea traseului aveam medie de aproape 40. În ultimii 10 km, grupul din care făceam parte a început să se rarefieze si am început sa pescuim alți cicliști rămași în urmă din primul grup. Peisajul era incredibil, temperatura optima si vântul moderat,dar eu vedeam doar linia de finish si valorile arătate de powermeter, pe care încercam sa le mențin cât mai sus. În ultimii 2 km mai rămăsesem doar 3, simțeam că mergem bine pentru ca am prins din urmă mulți rutieri de la elite. Pe final am resimțit oboseala, altitudinea de aproape 2000, astfel am rămas câțiva zeci de metri in urma, per total eram mulțumit cu modul in care m-am mobilizat pe tot parcursul concursului si de felul in care am abordat catararea, „am avut picioare” cum se zice in jargonul ciclistic .Finish-ul a venit ca o eliberare după 1:40h de cursă , și nu mică a fost uimirea cand am văzut cât de puțini cicliști ajunseseră înaintea mea, ba chiar mai mult, păreau că abia s-au dat jos de pe biciclete. În tipul cursei, nu am avut de unde să știu cât de mare a fost primul grup care s-a format la începutul cursei. Am verificat cu organizatorii și surpriză ,  ieșisem pe locul 12 la general si locul 2 la categoria 30-39, primul meu rezultat notabil! Locul 1 la elite a fost adjudecat de Valentin Pleșea de la CSA Steaua, la general a câștigat, bulgarul Theodore Russev.

Am coborât cu atenție inapoi către Vidraru, încurajând triatlonistii și cicliștii rămași pe traseu, la întoarcere am reușit in sfârșit să mă bucur de peisaj și mai ales de faptul că a fost închis complet traficul pe Transfăgărășan, primul concurs de șosea în care nu am fost deranjat de mașini, nu au fost mașini oprite/parcate pe traseu, felicitări organizatorilor KOT si Transfier! Ne dorim ca aceste 2 perle sa apara și în calendarul  2020. La premiere, atmosfera a fost întreținută de către Alex Ciocan, aflat in mare forma dupa ce tocmai participase la Transfier, unde a ieșit pe locul 6  la general.

Urmează Turul României ce conține și competiția pentru amatori King of Transbucegi pe 14.09.2019.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *