La Vuelta 2018. Photo Miwa iijima/Cor Vos © 2018

Începe La Vuelta, ultimul mare tur al sezonului!

Astăzi începe, cu un contratimp pe echipe, ediția cu numărul 74 a Turului Spaniei. Cicliștii pornesc din Torrevieja, Costa Brava și parcurg, până în 15 septembrie, un traseu de 3.272 de km spre Madrid, cu opt finișuri în cățărare. Campionul Mondial Alejandro Valverde, Nairo Quintana, Miguel Ángel López și Steven Kruijswijk și-au anunțat deja intenția de a lupta pentru tricoul roșu câștigat anul trecut de Simon Yates. Pairurile au fost făcute, însă, și pentru Primoz Roglic și Jakob Fuglsang, care au arătat o formă de zile mari la începutul sezonului.

Text de Elena Nicolae

Având în vedere profilul competiției, este de așteptat ca bătălia pentru clasamentul general să pornească chiar în prima săptămână a Turului Spaniei. Probabil contratimpul pe echipe din prima etapă va pune tricoul roși pe umerii lui Primoz Roglic sau Steven Kruijswijk – depinde cine trece primul linia de finiș -, însă de-abia în etapa cu numărul 5 vor exploda artificiile: ultimii 8 km către Javalambre Observatory sunt pe o pantă care ajunge și la 10%! Iar etapa cu numărul 7 este foarte asemănătoare, cu un finiș în cățărare pe o pantă de patru km care ajunge la 12,8%. Însă dacă în aceste etape urcările intermediare oferă cicliștilor timp ca să-și revină, etapa cu numărul 9 le menține focul viu în picioare de început până la final – este vorba de 94 de km prin Pirinei, peste Coll d’Ordino (17,6 km cu o pantă de 5,4%), Coll de la Gallina (11,8 km cu 8,3%) și urcarea finală pe Cortals d’Encamp (13,2 k, cu 7,3%). După o asemenea etapă, toți cicliștii vor avea nevoie de și vor aprecia o zi de odihnă.

Lupta pentru clasamentul general continuă cu un contratimp individual similar cu cel din Turul Franței, doar că pe o distanță mai mare. Iar dacă în Franța Julian Alaphilippe s-a impus în fața lui Geraint Thomas, în Spania favoritul acestei etape este Primoz Roglic.

Etapa regină a Turului Spaniei este – întâmplare? – cea cu numărul 13, o cursă monstruoasă cu șase urcări la poalele Los Machucos, cu pante pe care spaniolii le descriu drept „inumane”, cu coborâri scurte și urcări care ajung și la 25%!. Ultimii 7,3 km sunt pe o pantă cu o înclinație medie de 8,7%.

Importante pentru clasamentul general vor fi și etapa 15, de pe El Santuario (finiș în cățărare de 9,4 km, pe o pantă de 8,2% și un ultim km pe o pantă de 10%) și etapa 16, cu un finiș mai puțin exploziv, dar un parcurs mai lung în pantă – 26 de km la o înclinație medie de 4,7%.

În ultima săptămână cicliștii mai servesc cățărări în doar două etape – 18 (patru urcări și finiș în coborâre) și 20 (cu 50 de km de urcare la început, o cățărare intermediară spre Puerto de Peña Negra – 15 km la 5,7% – și o ultimă ascensiune pe Alto de Gredos, 12 km pe un gradient nu foarte mare, dar neregulat, cu ruperi de ritm).

Cât despre favoriți, contratimpul pe echipe pare croit pentru Jumbo-Visma (Kruijswijk, Roglic), iar cel individual pentru Primoz Roglic. După un sezon în care Marile Tururi au fost mai deschise ca niciodată, în lipsa unor super-favoriți, este greu de spus cine are cele mai bune picioare în Spania. Primele indicii le vom primi în etapele 5 și 7, iar după etapa 9 vom putea face previziuni mai coerente. Dacă ne luăm după rezultate – Roglic vine cu cel mai important palmares în 2019: a câștigat Turul Emiratelor Arabe, Tirreno-Adriatico și Turul Romandiei, înainte de a termina pe podium (locul III) în Giro. Colegul său de echipă Steven Kruijswijk este, însă, ciclistul cu cea mai consistentă performanță în clasamentul general: la Turul Italiei din 2016 a fost într-o formă excelentă, doar că ambițiile sale s-au năruit după ce olandezul, care în acel moment purta tricoul roz, s-a izbit de un zid de zăpadă în munți. De atunci a captat constant atenția, ca pretendent în clasamentul general – anul acesta a urcat pentru prima dată pe podium în Turul Franței (locul III), după ce anul trecut s-a clasat pe locul IV în Vuelta și pe locul 5 în Le Tour.

Un alt ciclist de urmărit este columbianul Miguel Ángel López care, la doar 25 de ani, impresionează la fiecare cursă în care participă. Anul acesta a câștigat Vuelta a Catalunya și chiar dacă în Giro, care a fost principalul său obiectiv, s-a clasat doar pe locul 7, și-a apărat cu îndârjire tricoul alb de cel mai bun tânăr din competiție.

Jakob Fuglsang a câștigat Dauphiné, cea mai importantă competiție de pregătire pentru Turul Franței, dar o căzătură în Marea Buclă l-a împiedicat să confirme teoria conform căreia cine câștigă Dauphiné câștigă și Turul. A mai câștigat Liège-Bastogne-Liège și Ruta del Sol, și a terminat pe podium în Tirreno-Adriatico, Strade Bianche, La Flèche Wallonne și Amstel Gold Race.

Câștigător al tricoului roșu în 2016, Nairo Quintana a rămas din păcate la stadiul de mare speranță. Nu a reușit nici anul acesta să se impună în Turul Franței, care a fost principalul său obiectiv din sezon. A rămas, totuși, cu o victorie în etapa regină, cu trei cățărări peste Col de Vars, Col d’Izoard și Col du Galibier.

Pentru că suntem romantici, noi pariem anul acesta pe… Esteban Chavez. Columbianul a traversat doi ani de coșmar, total ieșit din formă din cauza virusului Epstein-Barr, care face ravagii printre cicliști. Anul acesta, însă, a avut o prestație bună în Giro, iar felul în care a sărbătorit victoria din etapa 19 pare să demonstreze că și-a depășit demonii și e gata să o ia de la capăt. Cu această victorie vă lăsăm, înainte de Vuelta 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *