TBT Race 6 – mountain bike festival

N-aveam cum sa ratez Transilvania Bike Trails Race. Inca de anul trecut simteam ca am o restanta. Trebuia sa vin s-o dau. Ce zic eu?! Am mers direct la marire. Si mi-a mers.

text de Dan Alin Barla

Deja la a 3-a participare, pot spune ca TBT Race este cursa mea de suflet. Traseul, cadrul natural, atmosfera, organizarea fac din Transilvania Bike Trails Race o cursa – eveniment de neratat din calendarul competitional, cu care eu am fost foarte selectiv anul acesta.

Daca in 2017, la prima participare, m-am bucurat de traseul lung impreuna cu colegii din Bike FM si prietenii Drujbari, in regim de fun-ride, iar in 2018 am fost nevoit sa schimb traseul lung cu cel mediu, lovit de o raceala, anul acesta am ales iar traseul lung, dar in regim de cursa.

Traseul, desi nu prezinta un grad de dificultate sau o elevatie exagerat de mari, este lung. Are 79km, iar finalul poate fi chinuitor, daca tragi prea tare la inceput si ramai fara baterii mai tarziu. Am ales sa ma bucur de traseul senzational in totalitate, fara sa transform distractia intr-un calvar si, prin urmare, pe prima urcare nu am fortat si am mers impreuna cu Adrian Mihaiescu si prietenul nostru Adam Florian. Spre deosebire de anii anteriori, urcarea s-a prelungit dupa terminarea asfaltului, pe langa liziera padurii, pentru a imprastia plutonul numeros mai bine si a face deja o ierarhie valorica inainte de intrarea pe single trail. Modificarea chiar a avut efectul scontat si m-am putut bucura la maxim de rollercoaster-ul ce serpuieste pe creasta colinei dintre Saschiz si Mesendorf, fara “dopurile” si riderii lenti din anii trecuti.

In ciuda ploii cantitative din ziua premergatoare cursei, poteca si intreg traseul s-au pastrat incredibil de bine. Gripul perfect, lipsa prafului si racoarea din padure au intregit experienta.

Dupa Mesendorf, unde anul acesta am trecut fix prin “sufrageria” oamenilor faini de la Mesendorf 65, traseul lung s-a separat de traseul mediu si traficul s-a diminuat considerabil. Dupa o urcare scurta si sustinuta, a urmat un alt rollercoaster demential ce te poarta in mare viteza pe potecile inguste din padure si pasunile de creasta cu un view spectaculos, pana la Viscri. Dupa o prima si scurta oprire la punctul de realimentare, foarte bine aprovizionat si cu voluntari entuziasti si dornici sa ajute, am continuat pe pasune peste cele doua coline pana la Bunesti. Coborarea pe poteca, pe curba de nivel, m-a facut sa uit repede de efortul depus pe cele doua urcari abrupte, una dintre ele oferind si un premiu special KOM.

Am continuat in mare viteza pe un alt single trail ce serpuieste pe malul Paraului Scroafei pana la Crit, de unde am inceput urcarea lunga pe forestier pana in creasta dealului. De aici se parcurge in sens invers poteca de la inceputul cursei, dintre Saschiz si Mesendorf, iar faptul ca mi-am dozat corect efortul pana aici, m-a facut sa ma bucur pe deplin de un nou rollercoaster pana la cetatea Saschiz si apoi o coborare spre finish.

Dupa 5 ore si 26 de minute, timp pe care il consider un rezultat bun pentru nivelul meu (desi nu timpul a fost obiectivul principal, ci experienta in ansamblu), concursul s-a incheiat, dar distractia a continuat in zona de finish, unde atmosfera a intregit experienta cursei. Vitelul la protap, deja binecunoscut, a fost si de aceasta data piesa de rezistenta.

Evenimentul a fost organizat exemplar, cei de la NOMAD Merida CST si Fundatia Adept Transilvania intrecandu-se pe sine de la editie la editie. Felicitari Renault pentru sustinerea evenimentului!

Colegii mei din Bike FM, ce au concurant la traseul mediu, au obtinut rezultate foarte bune:
– Adrian Mihaiescu, locul 115 la General si 19 la Categorie, din peste 800 participanti, cu un timp de 2:38:55
– Andrei Agusoaei, locul 187 la General si 73 la Categorie, cu un timp de 2:53:14
Sorin Meleca, acceptand provocarea de a parcurge traseul lung, a fost nevoit sa abandoneze din motive medicale.

Asteptam cu nerabdare editia de anul viitor, iar daca nu ai ajuns pana acum la TBT Race, iti recomand din suflet sa o faci!

Credit foto: Mihai Stetcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *