Alaphilippe: the great joker

Doar 385 de km îl despart pe Julian Alaphilippe de podiumul de pe Champs-Élysées. Performanța sa incredibilă din Marea Buclă a reaprins speranța că, după trei decenii, tricoul galben va fi câștigat din nou de un francez. Cine este tânărul acesta brunet și cu o mustăcioară a la d’Artagnan care a dat peste cap toate predicțiile pentru această ediție a Turului Franței și cât de reale sunt șansele sale de a câștiga?

Text de Elena Nicolae

Ca să începem invers – Julian nu va câștiga Turul Franței acum. Pur și simplu nu este pregătit și nu are echipa care să-l ajute să facă asta. Tricoul galben va merge din nou la Team Ineos, probabil pe umerii lui Egan Bernal, ceea ce ar fi o performanță la fel de incredibilă, având în vedere că e doar la a doua participare în Tur. Chiar și așa, Julian a arătat cum nu se poate mai clar din ce stofă este făcut. Oricât ai încerca, nu găsești mare lucru să-i reproșezi, nici când e pe bicicletă, nici când nu e – poate o ușoară impulsivitate/iresponsabilitate, pe care, însă, fanii ciclismului o adoră. Desigur, un cumul de factori l-au ajutat să câștige și să păstreze pentru mai bine de jumătate din Tur tricoul galben: accidentul lui Chris Froome, care a forțat Team Ineos să-și schimbe tactica cu doar trei săptămâni înainte de Tur; încăpățânarea stupidă a Movistar de a merge în Franța cu trei căpitani de echipă; accidentarea lui Jakob Fuglsang de la Astana; eșecul lui Romain Bardet de a se transforma complet în ciclistul pe care-l presupune prima treaptă a podiumului din Paris. Performanța lui Alaphilippe a ridicat multe sprâncene – cum este posibil ca un puncheur să devină, peste noapte, favorit în Turul Franței? Ei bine, nu este vorba doar de forma senzațională la care a ajuns francezul, ci și de lipsa de formă pe care o arată ceilalți competitori. Iar aici nu mai e vina lui Alaphilippe. De câteva tururi încoace fanii ciclismului comentează că s-au săturat de dominația unor echipe precum Sky/Ineos în Tur, dar când apare cineva care contestă această dominație, primul gând care apare în minte tuturor este despre dopaj… Iar aici argumentele devin subiective. Un lucru e cert: de mult nu am mai văzut într-o asemenea competiție un lider atât de carismatic ca Alaphilippe. Care se strâmbă, zâmbește, recuoaște că îi e greu, dar strânge din dinți și mai găsește, în străfundurile minții, un strop de putere pentru încă o pedală până în vârful Galibier-ului.

Cine este Julian Alaphilippe? Născut într-un orășel din mijlocul Franței, într-o familie de muzicieni, Julian adoră să bată la tobe și să… râdă. A început să pedaleze la opt ani, urmând exemplul fraților săi, Bryan (ciclist profesionist și el) și Leo. Cariera și-a început-o în ciclocros, cea mai notabilă performanță a sa fiind locul doi la Campionatul Mondial pentru Juniori în 2010. În 2012 a început să pedaleze pe șosea, inițial la o echipă de amatori, Armée de Terre și, din 2014, la Omega Pharma–Quick-Step. A început să strălucească în 2015, când l-a urmat pe Alejandro Valverde ca o umbră în clasice precum Flèche Wallonne sau Liège-Bastogne-Liège. În 2016 s-a remarcat și în tururi de o săptămână, iar în 2018 efectiv a explodat: a câștigat La Flèche Wallonne;două etape în Turul Franței și tricoul cu buline; Clásica de San Sebastián; Turul Marii Britanii.

Deși nu a anunțat că merge în Turul Franței pentru clasamentul general, Julian Alaphilippe a început Marea Buclă de pe locul 1 în clasamentul UCI, cu un palmares impresionat pe 2019: locul 2 în Vuelta a San Juan, lider în clasamentul pe puncte în Turul Columbiei, câștigător în Strade Bianche,  locul 6 și o victorie de etapă în Tirreno–Adriatico, câștigător în Milano-San Remo, câștigător în La Flèche Wallonne. Succesul său nu s-a întâmplat peste noapte. Anul trecut, înainte de turul Franței, declara pentru „Peloton”: „În primul meu Tur al Franței, de acum doi ani,  nu am făcut nicio tură de recunoaștere. Anul acesta am pedalat pe toate traseele din Alpi din Pirinei și pe traseul de contratimp. Deci, da, anul acesta a fost diferit. Simt că am făcut un mare salt fizic și psihic. Și cred că asta se vede în felul în care pedalez și în rezultatele pe care le-am obținut”.

Special, la Alaphilippe este faptul că, deși ia ciclismul foarte în serios, nu uită să se distreze, atât pe bicicletă, cât și când se dă jos de pe ea. Colegii săi de echipă îl iubesc, pentru că nu pot sta supărați în preajma lui. Iar fanii îl adoră, pentru că nu se sfiește să arate cum se simte – scoate limba când e epuizat, izbucnește în plâns la finalul unui efort supraomenesc care-i aduce victoria, trage cu ochiul când urcă pe podium, pentru a îmbrăca tricoul galben. Spunea el în 2018, tot pentru „Peloton”: „Am nevoie să mă distrez când concurez. Am nevoie de curse grele și de agitație. Poate fac câteva erori. Dar cu siguranță nu vreu să intru într-un sistem în care să pedalez ca un robot, un sistem în care totul este calculat. Mă plictisesc prea repede!”.

„Sunt un ciclist care are nevoie să câștige (…) Cred că fiecare dezamăgire are scopul ei. Cu fiecare dezamăgire, foamea de victorie devine mai puternică”, Julian Alaphilippe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *