Be part of it!

Cu două etape într-o singură zi – un contratimp individual de 2 km în centrul municipiului Oradea și un traseu de 152 de km cu două cățărări de categoria A și finiș la Padiș, Tour of Bihor trece de ce a fost mai greu. Și mai frumos. Iar la finalul zilei, înțeleg pe deplin semnificația sloganului acestei ediții: #bepartofit.

Text de Elena Nicolae, Foto: Cristi Cojocariu

Sâmbătă, 8 iunie, a fost o zi plină la Oradea. La 9.00 au pornit pe traseul de contratimp câțiva cicliști amatori (cam puțini; dacă știam, îmi aduceam și eu bicicleta), iar la 10.00 s-a dat startul contratimpului individual. Traseul scurt, de doar 2 km, a făcut ca lucrurile să se desfășoare rapid. Din cei aproximativ 113 cicliști care au luat startul, doar vreo 30 au pedalat pe biciclete de contratimp – „este un număr mare”, m-a asigurat Pufulete, comisar în Juriul 3, care s-a ocupat și de măsurarea bicicletelor înainte de start. Personal, aș fi preferat mai multe – nimic nu mi se pare mai exciting decât un ciclist care pedalează aplecat peste ghidon, cu spatele încordat, cu mușchii pulpelor sculptați, una cu bicicleta. Etapa a fost câștigată de Dusan Rajovici, de la Adria Mobil. Pentru că a venit pe locul doi, colegul său de echipă Marko Kumo a reușit să-și păstreze tricoul galben, de lider.

La ora 14.00 s-a dat starul în cursa amatorilor, Road Grand Tour, care a mers tot către Padiș, pe un traseu parțial comun, beneficiind de aceleași condiții ca profesioniștii, cu mașini de însoțire și asistență. Iar la ora 16 fără câteva minute a început etapa 2B – 152 de km până la Padiș. Se merge mult mai rapid decât în prima – viteza medie, în prima oră a fost de aproape 50 de km – și fără incidente. Deși au existat tentative imediat după start, plutonul a lăsat evadarea să plece de-abia după o oră – cinci cicliști au pus distanță. După prima cățărare, tricou roșu virtual este numărul 62, Jan Koller.

În ciuda ritmului alert, avem timp să povestim în mașina Juriu 3. Aflu, astfel, că în limba româna evadarea este „cărătură” – pentru că cicliștii s-au „cărat” din pluton; când se face bordură în pluton „se fuge la morcovi”; ciliștii care se agață de mașini sunt „maimuțe”. „Maimuțele” au dus discuția înspre amenzi – se primesc amenzi pentru „sticky bottle” – atunci când cicliștii zăbovesc mai mult de 5 secunde când iau de la mașina de echipă bidonele de apă; pentru mersul la plasa mașinilor de însoțire; pentru agățatul de mașini; pentru pipi în localitate. Izbucnim cu toții în râs când dăm peste un ciclist care „udă florile” fix lângă un indicator de intrare în localitate.

Ajungem la prima cățărare și viteza se domolește brusc. Se rup de pluton patru cicliști, iar primii care ajung în vârf sunt cicliștii din evadare, care acum au patru minute în fața plutonului. Serpentinele și nevoia de a urmări ce se întâmplă în cursă îl fac pe Pufulete să ne lipească de vreo două ori de geam, strecurându-se printre mașini și cicliști. La un viraj mai brusc, eu îmi pierd pixul, iar nea Sandu se lipește cu nasul de umărul lui Pufulete. Să mai spună cineva că arbitrii nu sunt apropiați :D.

După două ore de cursă și o cățărare, viteza medie scade la 43,2 km/oră. Încep abandonurile -153 și 176. Îmi sună cunoscut 176 și verfici în listă – este Eduard Novak, președintele Federației Române de Ciclism, care la Tour of Bihor pedalează pentru Team Novak. La trei ore de cursă viteza medie se mai îmbunătășete puțin – 43,8 km la oră, iar distanța evadării față de pluton scade la 3 minute. Ne apropiem de Padiș. În satele prin care trecem oamenii s-au oprit pe margine și ne filmează. Majoritatea zâmbesc. În comuna Roșia s-au adunat în centru mai mulți și au aplaudat. Începem cățărarea spre Padiș când se aprind luminițele roșii în față și Pufulete oprește brusc. Căzătură! Ne urnim cu greu și când ajungem la locul căzăturii încă mai sunt doi cicliști care primesc asistență. Cea mai afectată a fost Team Bridgelane, cu trei ciliști rămași în spate. După câteva minute auzim în stație că toată lumea s-a urcat din nou pe bicicletă. Răsuflăm ușurați, dar nu pentru mult timp. „Tricoul galben s-a rupt. Juriu 3, du-te cu el”, se aude în stație. Facem din nou slalom printre mașini și cicliști. Fordul nostru de aur renunță să ne mai avertizeze de „impact iminent”. Sau nu știe să-i „citească” pe cicliștii pe lângă care trecem. Mașinile echipelor fac și ele slalom, pentru a-i alimenta pe rutieri înainte de km 10, când acest lucru devine interzis. Ajungem la tricoul galben și rulăm alături, pentru o perioadă. Fiind în mașina de juriu, nu avem voie să-l încurajăm. Deși „Ce-o să-ți fac dacă-i spui: Hai măi băiatule!, să-ți dau amendă?”, se aude de pe scaunul din dreapta – Nea Sandu. Plutonul se face țăndări și nervii se întind la maxim, pentru că este esențial să fie supravegheată toată cursa, indiferent pe câți km s-au întins cicliștii. Primim ordin să mergem lângă unul din grupurile mai mari care s-au desprins de pluton. Se mai anunță un abandon – numărul 25. Pe marginea drumului sunt mulți cicliști rămași după Road Grand Tour, care îi aplaudă și îi încurajează pe profesioniști. Se anunță în stație că nr. 2 – ”Androni Giocattoli”, mă lămurește Pufulete, a ajuns evadarea și a pornit singur spre finiș. Câteva minute mai târziu radio-ul turului anunță că nr. 2 a câștigat. Tricoul galben, Marko Kump, ajunge la 11 minute și 25 de secunde în spatele lui și cade pe locul 45. Noul clasament general arată așa: locul 1 și tricou galben – Daniel Munoz Giraldo, locul 2 – Markus Freiberger (la 21 de secunde), locul 3 – Karel Hnik (la 53 de secunde).

După festivitatea de premiere găzduită de colegul nostru Memo Sebastian Vrînceanu, ne îmbarcăm în mașini și pornim spre Oradea. Ajungem aproape de ora 23, dar marshalii și comisarii mai zăbovesc la o poveste. Au nevoie să se descarce de toată tensiunea acumulată în cea mai grea zi de tur. În felul lui, fiecare a fost, în această zi, o părticică din Tour of Bihor. Până și eu! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *