Tour of Bihor începe joi, 6 iunie, de la ora 20.00, cu ceremonia de prezentare a echipelor și se desfășoară până duminică, 9 iunie. Programul pe www.tourofbihor.ro

Cum și de ce se naște un tur ciclist. Studiu de caz – Tour of Bihor

Relansat în 2016, după o pauză de 30 de ani, Turul Bihorului crește și se dezvoltă de la o ediție la alta, promițând ca de anul viitor să alinieze la start și echipe de world tour.

Text de Elena Nicolae

350 de oameni implicați – dintre care 150 în echipa de organizare, 40 de motociclete, în jur de 30 de mașini care însoțesc plutonul și un buget de peste 100.000 de euro. Acestea sunt cifrele celei de-a patra ediție a Turului ciclist al Bihorului. Numită de anul acesta Tour of Bihor, competiția a urcat în clasamentul Uniunii Cicliste Internaționale (UCI) la un rang care permite invitarea echipelor de world tour. S-au și trimit invitații către Bahrain Merida, UAE, Bora-Hansgrohe sau Team Dimension Data, dar calendarul lor pentru 2019 era deja completat. „Anul acesta este prea târziu, dar discutăm anul viitor, a fost răspunsul pe care l-am primit de la majoritatea echipelor”, spune Mariana Macovei, directorul de comunicare al turului. Pentru ea, ca pentru ceilalți câțiva oameni din nucleul de organizare, Tour of Bihor a devenit acel lucru care te face să pierzi nopți, să exploatezi prieteni și să dai peste cap, timp de patru zile, circulația din Oradea, dar care la final te lasă în lacrimi de bucurie și recunoștință și-ți provoacă nenumărate reprize de „piele de găină”.

De ce nu?

Mariana Macovei alături de nucleul de organizare al Tour of Bihor: Otto Salamon, Sabin Andoniu și Bogdan Maier. Din imagine lipsește Alexandru Salamon Jr.

Turul Bihorului a renăscut la… o bere, care a adunat în jurul mesei, într-o seară, patru oameni implicați în businessul Bellotto, producător de echipamente sportive: Alexandru Salamon Sr., Otto Salamon, Alexandru Salamon Jr. și Sabin Andoniu. „Discutau despre ciclism și din vorbă în vorbă au ajuns să se întrebe – Nu reînviem și noi Turul Bihorului? Adică dacă există Turul Ținutului Secuiesc la Miercurea Ciuc și Turul Sibiului în Colinele Transilvaniei, de ce n-ar exista un tur și aici, în Nord?”, povestește Mariana Macovei. Deși nu a fost prezentă la acea întâlnire și s-a trezit implicată în organizarea turului oarecum din întâmplare – „trebuia să mă ocup de premiere, dar mi-am tot asumat lucruri, văzând că e nevoie să fie făcute de cineva” – ea a ajuns acum dependentă de acest eveniment. Iar dacă cei patru oameni de la bere aveau cât de cât o idee despre ce înseamnă o asemenea competiție, fiind comisari de curse, ea nu avea nicio treabă cu ciclismul: „Mă uitam la marile tururi și ziceam – da, dau băieții ăștia la pedală, dar nu realizam cât de frumos este acest sport”. Acum, Mariana este și ea arbitru și visează la ziua în care traseul Tour of Bihor va fi plin de oameni care să salute și să aplaude cicliștii, așa cum se întâmplă în Giro sau în Tour de France. „Este un tur făcut din pasiune, de oameni care iubesc ciclismul și vor să facă ceva pentru zona asta”, spune ea.

Când pui o roată în mișcare…

La prima ediție, pe care au făcut-o cu sprijinul prietenilor și cu sfaturi primite de la alți organizatori de tururi cicliste, nu le-a dat nimeni nicio șansă. „Autoritățile erau destul de sceptice – cum o să facem noi un tur, dacă nu reușim, dacă eșuăm… Am avut sprijinul lor, dar nu am avut încrederea lor…”, rememorează Mariana. La vremea respectivă, comunitatea ciclistă din Oradea nu era foarte închegată, iar ciclismul nu era privit nici măcar cu îngăduință, ca să nu spunem cu simpatie – „în 2016 am fost cei mai înjurați organizatori de evenimente, pentru că am blocat circulația în centru”. Însă odată cu Turul a început să crească și piața de ciclism din zonă; se construiesc piste de bicicletă – erau planuri încă din 2016, dar acum se transformă în realitate. „Cu fiecare ediție am simțit o îmbunătățire – oamenii au devenit mai receptivi, inclusiv din postura de spectatori. În al doilea an a crescut numărul oamenilor prezenți în piață, iar în al treilea an au început să apară și pe traseu. Și dacă la început ne înjurau că se închid străzile, acum, în momentul în care văd Turul, trag pe dreapta, ies cu telefoanele și încep să filmeze”, povestește Mariana. Prima ediție a fost un test și pentru echipa de organizare, care a descoperit că pasiunea – și nu banii – este motorul care face lucrurile să funcționeze: „Toți cei implicați, de la sponsori până la arbitrii și echipă de organizare am devenit prieteni. Și toți suntem mânați de faptul că iubim ciclismul”.

Cel mai amuzant moment din istoria Turului Bihorului, care a ajuns în presa internațională de specialitate :). Un alt moment amuzant, rămas în arhiva Turului s-a petrecut când niște vaci au ocupat drumul, iar comisarii se străduiau să le convingă să iasă de pe traseu.

Un brand al județului

Fiecare membru al nucleului de organizare și-a asumat un rol în tur: Mariana este director de comunicare, Sabin Andoniu – directorul tehnic al cursei, Otto Salamon – directorul cursei, iar Alexandru Salamon Jr. răspunde de relația cu UCI, fiind gazda comisarului desemnat să supravegheze cursa. Și au încercat să transmită, încă de la prima ediție, că Turul Bihorului este un brand al județului, o inițiativă care pune o altfel de lumină asupra zonei. „Întâmplarea face că toți lucrăm și pentru Bellotto, care este în continuare sponsor principal al cursei, dar un asemenea eveniment nu poate fi susținut de o singură companie. Este nevoie de implicarea tuturor celor interesați de promovarea sportului și a zonei. Noi nu facem asta pentru bani sau faimă, ci pentru că iubim sportul ăsta și ne dorim să facem o schimbare pozitivă în mintea oamenilor. Avem șansa, cu Turul ăsta, să construim o mentalitate sănătoasă despre sport și despre ciclism, să educăm oamenii în spiritul fair play-ului și în spiritul frumosului”, spune Mariana. Pentru ea, Tour of Bihor este ca un copil pe care-l crești într-un an cât pe alții în șapte, pentru a-l scoate la vedere și a-i da drumul în lume în cele patru zile de eveniment. Și pentru a trăi, indiferent cum ies cele patru zile, același sentiment: lacrimi și piele de găină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *