Haiduci si Domnite 2018 – inca o editie de „full gas”

La cea de-a 7-a editie a concursului de MTB Haiduci si Domnite cativa dintre colegii nostri au raspuns „Prezent!”, insa Razvan Tincu a avut timp sa scrie si cateva randuri despre felul in care a perceput el cursa. Felicitari tuturor! Razvan, ai legatura.

” Nu mai participasem la o cursa de MTB din august si chiar imi era dor. Haiduci si Domnite este deja o cursa cu traditie a Riders Club la care am participat in fiecare an din 2015 pana azi.

Pentru ca de curand am trecut la full suspension, eram nerabdator sa alerg la o cursa de genul asta unde iti blestemi zilele pe un hard tail din cauza potecilor foarte bumpy pe care chiar nu poti pedala din sa.

Am ajuns in zona de start pe la 10 chiar cand era startul copiilor si am ramas uimit cat de multi participanti au fost, parca viitorul arata mai bine vazand atatia tineri debutand in sportul asta atat de frumos si plin de satisfactii.

Vremea a fost perfecta pentru MTB, nu a plouat mai deloc saptamana dinaintea concursului asa ca potecile erau perfecte. Zona de start era super animata si plina de rideri care asteptau startul de la 11:30.

Am apucat sa fac impreuna cu baietii din Bike FM o tura scurta de incalzire si ne-am asezat la start asteptand cu emotie sa plecam in cursa.

La 11:30, dupa ce ne-a facut instructajul Jughy, am plecat „in blana” pentru a prinde un loc mai in fata atunci cand se intra pe single trail. Am incercat sa ma tin dupa Marius Diaconescu si Ionut Mihaiescu cat mai mult stiind ca ei merg tare in sa pe single trail, dar am mers destul de prudent asa ca am ramas putin in urma.

 

Dupa primii 7-8 km pe Ionut l-am gasit tras pe dreapta. La prima vedere am crezut ca are pana, cum ii place lui sa faca de obicei 😊, dar cu parere de rau am aflat ca de fapt rupsese cadrul de carbon. 

Am continuat sa trag dupa Marius pe care il aveam in vizor la vreo 15 secunde in fata si asta m-a ajutat sa am un ritm bun. Dupa vreo 15 kilometri am reusit sa il ajung pe si sa ne lipim impreuna de un trenulet care mergea chiar tare.

Am reusit cu eforturi sustinute sa ma tin de baietii din fata mea pana la finish, un finish destul de intens dat fiind faptul ca eram un grup de 5-6 rideri, toti dornici sa iasa in fata.

Am trecut linia de finish al 7-lea dupa 1:11:58, la doar 57 secunde de locul 3 ceea ce nu e chiar rau pentru nivelul 2 unde competitivitatea este foarte mare la categoria mea de varsta (30-39).

Cum era de asteptat, cursa a fost organizata impecabil, marcajul perfect iar atmosfera de la start/sosire foarte vesela si plina de cunoscuti cu care am avut placerea sa impartasim experiente si sa comentam la rece cursa care tocmai se incheiase.

Concluzia trasa la final dupa prima mea cursa cu un full suspension este clara: vindeti-va hard tail-ul si investiti intr-un full. Experienta este total diferita, in special pe zone pline de hartoape si denivelari, iti permite sa pedalezi in forta stand mai mult in sa, poate pe urcari este mai indicat un hard tail, dar daca nu uiti sa blochezi furca si shock-ul cred ca diferenta nu este asa mare pe urcare.

Astept cu interes pe 4 noiembrie Maratonul Dunarii, sper ca vremea sa ramana frumoasa si sa ne putem bucura de un traseu uscat.”

Si noi asteptam data de 4 noiembrie sa incheiem cu bucurie sezonul 2018.

Bike FM va fi acolo!

Credit foto – Marius Furceanu si Traian Olinici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *