Tabara de responsabili social Ciclaton 2016

Toti copiii stiu sa zboare! Orice copil stie asta. Doar ca pe masura ce ei cresc li se tocesc aripile si uita sa zboare. Isi mai aduc aminte cateodata, in vis, cat de frumos zburau ei si ce bine le facea acest lucru. Dar se trezesc si uita iar. Si totusi, e suficient sa-si imagineze ca aud un falfait de aripi si sunt din nou in vazduh, departe de toate problemele pamantesti.

logo_ciclaton

Noi, copii n-o sa mai fim. Ne putem preface, dar n-o sa mai fim. Insa putem retrai copilaria cu ajutorul celor mici. Si cu aceasta ocazie vom avea acces la copilaria la care-am visat noi. E suficient sa ne implicam. Si cum cele mai complexe si marete lucruri sunt alcatuite din foarte multe “piese” mici si foarte mici avem sansa de a deveni parte a unui astfel de lucru cu un simplu gest. E drept ca pentru unii nu e suficient un simplu gest si ei simt nevoia sa fie mult mai implicati. Nimeni nu-i opreste. De fapt, ei vor sa … “zboare” din nou.

Cam asa arata descrierea acestui minunat proiect, Ciclaton, care in 2016 a ajuns sa schimbe destine pentru a treia oara. Cu foarte multa implicare din partea fondatorilor, Irina Calomir si Marcian Enache Poti, care au avut grija sa fie inconjurati de o echipa minunata. Nici ei n-ar fi reusit singuri. Si nici doar cu ajutorul acestei echipe de profesionisti n-ar fi reusit. Dar au venit si cei care au pedalat pentru educatie si-au pus umarul. Lor li s-au alaturat cei care au aflat pentru ce pedaleaza si au ales sa faca parte din poveste. Si langa, prietenii lor. Si asa mai departe. Pentru ca, asa cum spunea Stefan cel Mare in “Apus de soare” a lui Barbu Stefanescu Delavrancea, ” Moldova nu e a mea si nici a voastra nu e, ci a urmasilor urmasilor vostri.” La fel e si in cazul educatiei.

Si daca am tot vorbit de echipa din spatele acestui proiect am considerat ca ar fi bine sa ne “apropiem” putin de ei ca sa-i cunoastem mai bine.

14359206_1258196977606886_4319283320550226212_n
Irina Calomir ( centru ) si Marcian Enache Poti ( dreapta ) invitati sa vorbeasca despre Ciclaton la Radio Guerrilla

In primul rand, asa cum am spus si ceva mai sus, Irina Calomir si Marcian Enache Poti sunt conducatorii si coordonatorii acestui proiect. Ei muncesc in medie 6 – 8 luni pe an pentru a face ca aceasta “masinarie” sa functioneze impecabil. Ei selecteaza proiectele educationale ce urmeaza a fi sprijinite, stabilesc traseul, cauta sponsorii si au grija sa nu existe nicio scapare.

In cazul lor implicarea in acest proiect este totala.

Marcian Enache PotiDe trei ani trăiesc și văd totodată în alții ce înseamnă a descoperi un lucru în viață care dă un sens puternic. O echipă din inimile, mințile și mâinile căreia ies grozăvii an după an. O idee căreia i se alătură oameni care, odată expuși virusului, nici că mai caută un leac, ci dimpotrivă. Oameni care se implică necondiționat în jurul unui țel dincolo de propria persoană, din altruism, de la care am multe de învățat și alături de care timpul trăit capătă însemnătate, devine bucurie și împlinire. Cu gândul la cei de lângă noi și mai ales la cei ce ne calcă pe urme, copii și tineri pe care poate că nu-i vom cunoaște niciodată, dar care vor muta munții din loc și vor fi schimbarea ce-o dorim.

Irina CalomirDe-a lungul ultimilor 3 ani m-am tot gandit si intrebat la ce ii face pe oameni sa se implice in Ciclaton. Atat de mult si de multi. Sa isi doreasca ca intr-un fel sau altul sa fie parte din treaba asta. La ce ii face pe ciclisti ca timp de 5 zile, pe ploaie sau vant sa faca acest efort si sa pedaleze 6 – 700 km. In 5 zile. La ce ii face pe oameni ca intr-o dimineata sa se urce intr-un tren ca mai apoi, in sa, sa invarta 100 km pedalele. Si apoi la sfarsit de zi sa urce din nou intr-un vagon, spre casa. La ce ii face pe acestia sa le povesteasa prietenilor despre un anume proiect educational fain si sa ii convinga ca merita sa doneze si sa il sustina. M-am tot intrebat cum de niste oameni fac atat de mult pentru alti oameni pe care nici macar nu ii cunosc. Si poate ca nu o vor face vreodata. Am putea spune ca poate ca este vorba de cultivarea relatiilor bazate pe incredere, onestitate, loialitate dar si interese si valori comune. Si cred mult in faptul ca personal poti creste mult cu ajutorul celor din jurul tau. Cred ca atunci cand gasesti oameni cu care ai aceleasi valori si care cred in multe dintre lucrurile in care crezi si tu, vrei sa fii alaturi de ei. Si sa le oferi si lor din prezenta ta. Iar cand ceea ce faci tu, atat cat poti pentru lucruri care te depasesc si care vor contribui la un viitor altfel, atunci poate ca vorbim si despre sens. Cu drag si din inima pentru voluntariat, educatie si a da mai departe.

unnamed

Cristi Gherghiceanu, Director Fundatia ADEPT Transilvania – suport juridic, financiar si logistic

Sunt responsabil de coordonarea activităților Fundației ADEPT Transilvania și de control financiar, punând bazele acesteia în 2004. Atenția mea este îndreptată spre conservarea biodiversității și dezvoltare rurală în strânsă legătură cu comunitatea. Credința mea este că oamenii sunt resursa cea mai valoroasa a locului și numai cu ajutorul acestora putem păstra autenticitatea tradițiilor locale și putem proteja mediul natural, extrem de valoros din punct de vedere al florei și faunei. Sunt adeptul măsurilor concrete cu impact pe termen lung asupra vieții economice, sociale și culturale locale cu o permanentă atenție îndreptată spre comunitatea locală.
Prin participarea mea la Ciclaton susțin ideeea de a investi în oameni, în copii, resursa cea mai valoroasă a acestei țări, șansa noastra de a construi un viitor mai frumos.
Am rezonat cu proiectul Ciclaton încă de la prima ediție, mi-a plăcut ideea de a susține educația prin sport, prin promovarea unui stil de viață activ și sănătos. Din păcate constat că în școala românească nu se pune foarte mult accentul pe această disciplină (educație fizică) și sper ca prin proiectul Ciclaton să atragem cât mai mulți adepți, mai ales din rândul tinerei generații, spre o viață activă, dedicată mișcării în aer liber și aprecierii valorilor naturale cu care suntem binecuvântați.
Anul acesta am reușit să particip nu numai la nivel administrativ la acest eveniment de strângere de fonduri. Pe parcursul traseului am descoperit o comunitate de oameni inimoși, frumoși, plini de entuziasm și optimism. Întâlnirile cu copiii cărora le sunt destinate fondurile colectate în cadrul proiectului au fost încărcate de emoție și bucurie. A fost o experiență unică. Au fost momente în care parcă respiram la unison, se simțea o energie cum nu am întâlnit până acum. Cei 740 de km parcurși au fost ca o lecție de viață, în care m-am bucurat să constat că adevăratele valori umane au rămas intacte: prietenie și altruism.
Sper la cât mai multe astfel de inițiative, care au puterea de a schimba mentalități, de a lega prietenii noi, de a reactiva speranțe, de a crea, în fond, o lume mai bună.

ghjgjhgIulia Savin – ONG-uri: M-am alaturat proiectului inca de la prima editie, ca voluntar pe perioada turului. Cred ca la inceput a fost pur si simplu pasiunea pentru tot ce tine de biciclit. Pentru mine, treaba asta cu biciclitul sute de kilometri in cateva zile e ceva ce pare de domeniul fantasticului, asa ca a deveni voluntar la Ciclaton era singura varianta sa fiu si eu parte din aceasta poveste.
Mai sunt desigur si oamenii astia dragi tare familiei mele- Irina si Marcian- doi visatori capabili sa te faca sa vezi aievea ce viseaza ei cu ochii deschisi.
Mi-a placut asa de tare povestea, incat am vrut si o continuare, asa ca de la editia urmatoare m-am implicat in organizare, ca persoana de legatura cu ONG-urile.
Acesta a fost momentul in care m-am indragostit cu adevarat de Ciclaton.
Ce se intampla in cele cateva zile de Ciclaton e fantastic, dar pasiunea cu care vorbesc oamenii din ONG-uri despre proiectele lor si despre impactul acestora in comunitatile in care se desfasoara este de-a dreptul emotionanta- eu una, insarcinata fiind la momentul respectiv, eram emotionata pana la lacrimi la fiecare intalnire cu reprezentantii ONG-urilor. Oricum, aceasta experienta m-a convins ca sunt in jurul nostru multi oameni nestiuti, care ofera din timpul si experienta lor, dar care mai ales pun pasiune pentru a schimba ceva in microcosmosul din care fac parte- comunitatea. Si daca cineva se intreaba cumva cum ar putea sa inceapa sa schimbe lumea de unul singur, acela sa afle ca sunt deja sute, daca nu mii de voluntari care schimba deja lumea, prin si cu pasiune. De la arhitecti voluntari, la oameni care isi dau pasiunea mai departe unor copii din centre de plasament, la profesori care vor si fac ceva mai mult decat prevede fisa postului. Simpla existenta a acestor mii de voluntari m-a incurajat si pe mine sa incerc in continuare sa schimb lumea (renuntasem la visul asta de adolescent candva pe parcurs). Cum? Contribui cu o floricica plapanda la venirea primaverii. O floare poate parea putin, dar daca mai conving inca doua persoane sa vina cu cate una, avem deja un buchetel.

andreea

Andreea Nilca – comunicare: Pentru mine, acesta e al treilea an de Ciclaton. La început, m-am implicat pentru că simţeam nevoia de a da înapoi o parte din lucrurile pe care am norocul de a le şti şi putea face. Acum, e proiectul care dă (în cea mai mare măsură) sens eforturilor mele, prin simplul fapt că mi-a dat ocazia să îi susţin pe oamenii care fac ca educaţia să arate şi funcţioneze altfel.

img_7723

Lucian Iovu – editare video: M-am implicat in ciclaton pentru ca mi-a placut inca de la inceput imbinarea intre ciclism si ideea de a da ceva inapoi societatii, de a aduce impreuna oamenii sa lucreze pentru un scop comun. Am participat la al doilea Ciclaton si mi-a placut atat de mult incat am ramas prins. Rezonez cel mai mult cu ideea de a crea o schimbare pozitiva pentru viitor stabilind o baza solida inca de la inceput, prin educatie. 

02d16d4230364db46a514bca2a3b7ff3

Octavian Cazacu – ciclisti si traseuImplicarea mea la Ciclaton a inceput acum mai bine de 3 ani inca de la prima editie, sau mai bine spus inainte de prima editie. Mi-aduc aminte cu drag primele discutii despre Ciclaton si ceea ce inseamna el in momentul de fata.
Marcian si Irina, fondatorii Ciclaton sunt cei care au avut aceasta idee, pe care au povestit-o in stanga si in dreapta, strangand in jurul lor o echipa formata din oameni cu aceleasi convingeri ca si ei. Trebuie sa recunosc faptul ca pasiunea pentru bicicleta a fost primul lucru care m-a atras in acest proiect. Ideea si dorinta de a schimba lucrurile in bine intr-o societate in care copii si tineri sunt cei in care ne punem baza a ajuns sa devina punctul forte al “relatiei dintre mine si Ciclaton”.
Dupa multe discutii cu ei, unele chiar pana la ore tarzii in noapte, despre “filosofi of laif” a luat nastere acest proiect pentru noi, eveniment pentru toti cei care empatizeaza cu noi. Stim cu totii cum decurg aceste discutii in care fiecare are personalitatea lui si un punct de vedere pe care il sustine intens. Nu a fost usor deloc sa ne aliniem cu totii intr-un concept unitar.
In toate cele 3 editii i-am ajutat pe Marcian si Irina cu organizarea evenimentului. Ca orice pasionat de bicicleta nu m-am putut abtine si am pedalat si eu macar un segment de zi si in cazurile fericite in care timpul si sarcinile de pe traseu mi-au permis am pedalat o zi intreaga. E foarte important pentru mine sa fiu si eu acolo pe sosea alaturi de ceilalti, fie si pentru o zi……este o senzatie foarte placuta, simti cum culegi roadele muncii intregii echipe Ciclaton.
Si da, avem o echipa minunata: ciclisti, echipa de proiect, asociatiile ale caror proiecte le sustinem si donatorii.
O sa fac o scurta deacriere a acestor membrii cum ii vad eu.
Ciclistii care sunt principalii piloni de fundraising. Multi dintrei au inteles foarte bine de la inceput scopul nostru si am avut parte de implicare maxima din partea lor. Activitatea lor inainte si dupa eveniment in promovarea proiectelor este foarte intensa. Pe news feed-ul meu de facebook 2-3 luni pe an vad numai ciclaton si le multumesc pe calea asta desi uneori devine enervant. Ceea ce fac ei pe perioada turului nu cred ca pot descrie in cuvinte. E fascinant ca aleg sa vada partea buna din toate lucrurile, bucuria unui fulg de nea, bucuria unei raceli, dureri de genunchi si de ce nu chiar a unei fracturi.
Echipa de proiect din care fac parte si eu de asemenea depune eforturi considerabile ca lucrurile sa se intample. Nu imi place sa vorbesc despre tot ce se intampla in spatele intregului eveniment deoarece pe mine, cel putin, ma intereseaza rezultatul muncii, care zic eu este vizibil imbunatatit de la an la an si asta este tot ce conteaza. Uiti totul cand ajungi la final de campanie si vezi rezultatele. Este uimitor cum niste cifre si niate pareri care ajung la tine de la te miri cine anuleaza toate neajunsurile pe care le-ai avut la un moment dat, si aici ma refer la situatii care apar si pe care le gestionezi foarte bine sau deloc bine si care te macina multa vreme.
Asociatiile ale caror proiecte le sustinem fac si ele tot ce le sta in putinta sa ne ajutam reciproc in atingerea obiectivului Ciclaton. Nu am fost eu cel care a fost in contact cu ele dar le stiu foarte bine bine proiectele si ma bucur sa stiu ca le avem alaturi.
Cei care doneaza pentru proiectele noastre fac posibila realizarea unui astfel de eveniment. Sper ca pe viitor numarul lor sa creasca. In momentul de fata lumea are o temere cand e vorba de dat bani. Multi empatizeaza cu ceea ce se intampla, ar dona, au posibilitatea sa o faca, dar nu o fac. Inca nu inteleg unde se taie filmul in acest demers si tare mi-as dori sa stiu.
Una peste alta este un eveniment care pentru mine in momentul de fata are o incarcatura emotionala foarte puternica. Au fost momente in care datorita stresului si lipsei timpului am zis ca nu mai vreau sa fac asta. Cu siguranta o sa mai zic si alte dati dar mai mult ca sigur tot Ciclaton voi face …sunt un fel de condamnat care isi da singur sentinta odata la ceva vreme. O sentinta care imi aduce foarte multe satisfactii, si odata cu mine sper ca si celorlalti implicati.
Ciclaton “ruleaza”!!!

 

Turul Ciclaton 2016 – povestea

Marti dupa-amiaza cei mai multi dintre ciclistii de anduranta au sosit la Miercurea Ciuc. O parte dintre ei s-au organizat si s-au intalnit in oras. Simteai ca abia asteapta sa porneasca in turul Ciclaton 2016. Stiau ca va fi frig. Dar nu stiau cat de frig le va fi. Unii dintre ei au vrut sa renunte in anumite momente pe traseu ( acest lucru l-am aflat ulterior ).

Miercuri – prima zi – Miercurea Ciuc – Gheorghieni – Lacu Rosu – Piatra Neamt – 139 de kilometri

Dimineata ne-am adunat in centrul orasului Miercurea Ciuc pe un platou foarte mare. Acolo aveam sa revenim dupa 5 zile. A fost organizat un eveniment care a fost transmis live pe internet. Daca doriti sa-l revedeti o puteti face aici.

14612577_1224399850914263_4868291904372279860_oAlaturi de cei 40 de ciclisti au fost prezenti si reprezentanti din partea autoritatilor locale, dar si presedintele Federatiei Romane de Ciclism, domnul Eduard Karol Novak care a si pedalat alaturi de ciclistii de anduranta in primii kilometri ai turului. La Miercurea Ciuc era frig dar nu grav. In jur de 8 grade Celsius. S-a dat startul in turul Ciclaton si imediat ce am iesit din oras peisajele, desi intunecate, au inceput sa danseze in fata noastra. Bucuria plecarii in tur ne-a facut sa nu bagam in seama ploaia usoara ce incepuse. Fara sa avem timp sa ne dam seama am ajuns la Gheorghieni. Chiar, cand am ajuns la Gheorghieni? Acolo am fost anuntati ca la Lacu Rosu ninge. Am primit aceasta informatie fara sa fim afectati si am continuat. Pe masura ce urcam spre Lacu Rosu ploaia se transforma in lapovita, iar lapovita s-a transformat in ninsoare. N-am fost afectati cat timp am urcat, desi pantele au fost si de 10%.

14581350_1109620869114156_2972962688411683730_n

Problemele au aparut la cateva sute de metri dupa ce a inceput coborarea spre Lacu Rosu. Se racise bine de tot. Era 1 grad. Ningea. Iar noi, dupa ce ne-am infierbantat ne-am racit rapid. Primele au inghetat mainile. Apoi sabotii de frana. Apoi picioarele. Apoi au inceput sa ne doara mainile. Si un pic mai apoi am ajuns la Lacu Rosu si-am intrat intr-un restaurant pentru a lua masa de pranz la caldura. De la fereastra restaurantului vedeam lacul in toata splendoarea lui. Nu parea rosu. Parea rece. Nimeni nu s-a apropiat de el. Stiam ca urmeaza coborarea prin Cheile Bicazului si la cat de transpirati eram ne faceam griji ca ne va fi la fel de greu ca pe coborarea ce tocmai o incheiasem. Am stat acolo suficient de mult ca sa avem timp sa ne uscam, sa ne schimbam, sa mancam ciorbe fierbinti care sa ne schimbe perceptia asupra gradelor Celsius, iar mai apoi am plecat. Intre timp se oprise ninsoarea. Coborarea am facut-o in pluton asa ca am putut sa admiram Cheile Bicazului. Am putut chiar sa ne sprijinim privirile sus pe Altarul care vegheaza neincetat asupra cheilor.

14495380_1109620959114147_3663472972714760287_nImediat ce am parasit cheile, dar imediat, adica instantaneu a iesit soarele. Si a inceput sa ne si incalzeasca. Aveam la dispozitie o coborare foarte lunga. Pana la Bicaz s-a mers si cu medie de 48-50 de kilometri pe ora. La Bicaz ne-am regrupat ca sa putem intra in Piatra Neamt in formatie compacta. Am oprit pentru o ultima regrupare chiar la intrarea in oras dupa care ne-am indreptat spre locul in care era organizat evenimentul care marca finalul primei zile din turul Ciclaton 2016. Acolo eram asteptati de foarte multi copii care beneficiaza de proiectele educationale promovate de Ciclaton. Erau de ceva vreme acolo. Obrajorii si nasucurile rosii i-au dat de gol. Nu pareau deranjati ca ne-au asteptat. Erau bucurosi ca ii vad pe cei care pedaleaza pentru ca ei sa aiba parte de cursuri alternative la care merg pentru ca vor ei, nu pentru ca trebuie. Cursuri la care n-ar fi avut cum sa meraga daca n-ar fi fost Ciclatonul. Ne-am dat seama ca stiu exact de ce sunt prezenti acolo. Ne-am bucurat pentru bucuria lor si ne-am indreptat catre locul de cazare. La hotel am fost asteptati cu paine si sare. Cea mai bune paine si cea mai buna sare. Cu totii asteptam masajul. Cei care mai fusesera la Ciclaton stiau cat de importanta este prezenta maseurilor de la Active Life in timpul turului. Cei care erau pentru prima data la Ciclaton aveau sa invete ce inseamna sa te bucuri de durerea care te scapa de durere.

Concluzia primei zile: Ne-a fost frica de ploaie si am dat peste ninsoare.

 

Joi – a doua zi – Piatra Neamt – Humulesti – Targu Neamt – Voronet – Suceava – 160 de kilometri

La ora 08:30 la Piatra Neamt erau 0 grade Celsius. Si noi am iesit la incalzire. Stiam ca va fi soare. Asta ne baga un pic de pozitivism in cap desi aveam fetele inghetate. Am plecat spre Humulesti. Practic am plutit pana acolo pe o mare destul de linistita de dealuri scaldate in soare.

14581404_1111669215575988_4877639337571026174_n

La Humulesti am vizitat casa memoriala Ion Creanga si ne-am mai adus un pic aminte de copilarie. Parca incepea sa se incalzeasca. A urmat masa de pranz la Targu Neamt dupa care am plecat spre Voronet. Nu doar ca soarele era lesinat dar a inceput sa bata un pic si vantul dintr-o parte. Am ajuns la un sens giratoriu unde spre dreapta aveam indicator pe care scria ca pana la Suceava mai sunt 30 de kilometri. Noi acolo am facut stanga spre Voronet stiind ca ne va fi greu sa ajungem la destinatie in acea seara. Cand am ajuns la Voronet deja lumina soarelui se odihnea pe dupa dealuri.

14595684_1110471012362475_8759475639844533274_n dsc_04551

Am intrat in curtea manastirii pentru traditionala poza cu barbati si femei in fuste si am plecat. Intre timp unii dintre ciclisti au fost “reparati” de maseuri. Erau doar daune usoare. Am plecat spre Suceava. Marea de dealuri s-a mai involburat intre timp si desi coborarile erau mai abrupte, nici urcarile nu se lasau mai prejos. Cand am ajuns la intrarea in Suceava toti aveam aprinse luminile. Am tranzitat orasul pana la locul de cazare care s-a dovedit a un reper in materie de noutati. E primul hotel unde am vazut doua dusuri in aceeasi baie. Ulterior avea sa devina si hotelul la care ne-am zis ca nu vrem sa mai ajungem niciodata desi, daca ne-am aduna in aceeasi formula in sala in care ne depozitasem bicicletele si-am cantat o jumatate de noapte, ne-am intoarce fara sa ne pese ca ne va fi frig. Acolo am fost asteptati de Adrian Pasnicutu, team manager al echipei Vee Tire Team Romania care ne-a alimentat corespunzator pentru petrecerea din seara respectiva. Multumim Adi! 😉

Concluzia celei de-a doua zile: Sunt doua; ne-am bucurat ca va fi soare si ne-a fost frig, si cele mai bune petreceri la care ai fost sunt alea la care nu stiai ca o sa ajungi, in cele mai bizare locuri.

 

Vineri – a treia zi – Suceava – Botosani – Flamanzi – Iasi – 160 de kilometri

Desi petrecerea din seara precedenta a fost destul de serioasa nimeni nu era “avariat”. Asta inseamna ca au fost consumate cantitatile corecte. De la Suceava la Botosani am ajuns repede. A fost mai grea urcarea de la intrarea in Botosani. Era prima urcare serioasa a zilei. Au mai urmat cateva. Unele mult mai crancene. Insa a fost cald si asta ne-a ajutat dupa doua zile de frig. La Botosani unii dintre ciclisti si-au intalnit parintii sau rudele. Ceilalti ne-am minunat de abundenta de verde din oras.

14573002_1111669145575995_3100264020406044703_n

La Flamanzi am oprit sa …. normal, mancam. N-am plecat flamanzi, dar am plecat din Flamanzi. A urmat inca o parte frumoasa din turul Ciclaton 2016. Cu urcari line si lungi, cu coborari la fel, cu sate moldovenesti, cu salutari calde din partea celor ce ne intalneau. In aceasta zona au fost si cateva portiuni fara asfalt care ne-au bagat un pic in priza. La finalul zilei am ajuns la Iasi. Pe esplanada din spatele Palatului Culturii ( loc in care ai impresia ca esti in alta tara ) eram asteptati de foarte multi dintre beneficiarii proiectelor educationale pentru care pedalam.

14519688_1111670692242507_839509056953964793_n

Am avut sansa sa povestim intre noi despre noi si sa ne convingem inca o data ca facem ceea ce trebuie, pentru cine trebuie. A trebuit sa ne despartim de ei pentru ca se intuneca si mai aveam 10 kilometri pana la locul in care eram cazati. Ultimii 4 kilometri au fost urcare pe panta de 10-12 %. Dupa ce pedalezi 156 de kilometri ….. Ne-au rupt. Dar am ajuns la motelul unde eram cazati si unii dintre noi au uitat de cat de greu a fost in timp ce ne-am bucurat de sauna si piscina. Ceilalti au uitat in timp ce se gandeau daca sa pedaleze sau nu a doua zi. Se anuntau precipitatii insemnate cantitativ inca de la primele ore ale diminetii.

Concluzia celei de-a treia zile: Daca-i cald e voie si cu toate dealurile din Moldova.

 

Sambata – a patra zi – Iasi – Targu Frumos – Roman – Bacau – 150 de kilometri

Sambata dimineata ploua la Iasi. Dar nu atat de grav pe cat se anuntase. Era o ploaie domoala de toamna motiv pentru care, desi mai multi dintre ciclisti anuntasera seara ca aleg sa nu pedaleze in prima parte a zilei urmatoare, si-au reconsiderat pozitia si au decis sa pedaleze alaturi de pluton. Unul singur n-a putut pedala din cauza unei probleme la genunchi care depasea competenta prietenilor de la Active Life. In momentul in care intreg plutonul a plecat am incercat sa-mi imaginez ce simte, dar mi-a fost teama ca doare prea tare.

unnamed

Ne-am bucurat de felul in care s-au mobilizat prietenii nostri de la Bike Mania Iasi care desi au fost solicitati in foarte scurt sa ne ajute sa transportam o parte dintre ciclistii care anuntasera ca nu vor pedala sambata, au renuntat la toate planurile deja facute si ni s-au alaturat. In final ne-am scuzat ca i-am deranjat. Multumim inca o data Octav, Eugenia, Cosmin, Leonard! 😉

Revenim. Am plecat din Iasi pe ploaie. Nu ceva serios dar dupa aproximativ 500 de metri aveam apa in incaltari. Dar eram cu totii.

14502986_1112521255490784_4818141061638815652_n

A plouat pana pe la Targu Frumos probabil. N-am mai avut timp sa fim atenti la ploaie din cauza ca a inceput sa bata vantul destul de puternic din fata. Intr-o benzinarie inainte de Targu Frumos s-a consumat unul dintre momentele care ne-au dat incredere inca o data ca facem ce trebuie. O domnisoara l-a intrebat pe unul mai frumos dintre noi care e motivul pentru care pedalam organizat prin ploaie. Dupa ce a primit raspunsul a zis ca vrea sa faca si ea o donatie. In urma acesteia s-a ales nu doar cu multumirea sufleteasca de a fi parte dintr-un proiect care schimba destine ci, a primit un cadou muzical cantat de toti ciclistii din acea zi. O reeditare a acelui moment cantat gasiti si in filmarea de la finalul turului Ciclaton 2016. De altfel va recomandam sa urmariti integral filmarea de la finalul turului pentru ca sintetizeaza foarte bine mesajul Ciclaton.

14570320_1112521395490770_2786508384644452016_n

Ziua a continuat cu o pedalare usoara pana la Roman unde aveam sa servim masa de pranz dupa care am plecat spre Bacau. Cazarea la Bacau era cu 11 kilometri inainte de Bacau. Unii dintre noi, putini de altfel, printre care si subsemnatul, au ales sa nu mearga pana in Bacau dupa care sa se intoarca pentru ca stiau ca urmeaza o zi foarte grea. In cazul subsemnatului motivul a fost altul. In seara respectiva trebuia sa ajung la nunta varului meu care era organizata la aproximativ 80 de kilometri de Bacau, dupa ce treceam prin Moinesti sa-mi iau si fetita la nunta.

14606349_1443845912298062_4212856461511788911_n

In aceeasi noapte m-am intors la Moinesti sa las copilul la parintii mei, dupa care am revenit la motelul de langa Bacau. Asa ca, din pacate, am ratat ultima seara pe care as fi putut s-o petrec alaturi de cei alaturi de care am pedalat pentru educatie si in acest an. Dar n-am ratat masajul. Inainte de a pleca la nunta l-am rugat pe Andrei sa nu ma lase fara masaj. Si nu m-a lasat! Am si dansat. Multumesc, Andrei!

Concluzia celei de-a patra zile: Ne-a fost frica de ploaie si ne-a fost greu din cauza vantului.

 

Duminica – a cincea zi – Bacau – Moinesti – Comanesti – Ghimes – Miercurea Ciuc – 155 de kilometri

Dupa nunta din seara precedenta ma resimteam un pic. Prea putin. N-am exagerat cu nimic. Stiam ca urmeaza cea mai grea zi din tur, pentru ca in cea mai mare parte era urcare, la finalul careia aveam de prezentat evenimentul care incheia turul Ciclaton 2016.

14589791_1112585225484387_7049564206119431159_o

Se anunta o zi frumoasa. Era rece, vedeam ceata, dar era si soare. Am plecat de la motel spre Bacau. Acolo ne-au asteptat ciclistii care au pedalat alaturi de noi in ultima zi. Printre ei si Marius Rebegea de la Elephant Bike Club care ne-a furnizat cateva piese de bicicleta de care aveau nevoie unii dintre noi. Multumim, Marius! Tot acolo ne-a asteptat si Eduard Ilie, feciorul cel mare al primarului de la Moinesti care avea sa ne astepte in municipiul care l-a dat lumii pe Tristan Tzara. Si pe Memo! 😛

14705709_1114252011984375_4978949242495343399_n

Drumul pana la Moinesti a fost frumos. Au fost trei urcari mai dificile dar cei aproximativ 50 de kilometri au fost parcursi destul de repede. La Moinesti ne-am bucurat de o primire calduroasa in centrul orasului unde domnul primar Viorel Ilie ne-a asteptat ( Multumim, domnule primar! ), dupa care am fost condusi in sala de festivitati sa servim cafea, ceai, piscoturi, fructe, cu alte cuvinte sa ne punem un pic pe picioare ca sa continuam, ceea ce aveam sa constatam ulterior, pe cea mai accidentata portiune din intregul tur Ciclaton.

14706891_1114252978650945_7873926033160858903_o

Au fost aproximativ 60 de kilometri de la Comanesti pana la Lunca de Sus unde straturile succesive de asfalt si peticele ne-au pus serios la incercare. Pana la Miercurea Ciuc au mai fost doua opriri pe traseu: una in timpul careia am luat masa de pranz, undeva pe la Ghimes, si una de alimentare inainte de ultima urcare din tur. O urcare cu peisaje minunate care a fost urmata de o coborare binevenita pana la Miercurea Ciuc unde, pe acelasi platou de unde plecasem in urma cu 5 zile aveam sa revenim dupa aproximativ 760 de kilometri pedalati, fiecare cu povestea lui. Va reamintesc ca filmarea acelui moment poate fi urmarita aici.

Concluzia celei de-a cincea zile: Un asfalt prost e intotdeauna ingrozitor mai ales daca e pe urcare continua.

14543757_1113572188719024_1790270821081875893_o

Daca veti intalni vreodata ciclatonisti nu ezitati sa-i puneti sa va povesteasca cum e in turul Ciclaton. Fiecare filtru sufletesc disperseaza altfel emotiile si trairile celor care pedaleaza atatea sute de kilometri in cateva zile, pentru ca ei cred cu tarie in cauza pe care o sutin. Asa sunt ei: le pasa de educatie. Si n-o lasa doar pe mana sistemului. Cei care au ales sa sustina Ciclatonul pe bicicleta anul acesta sunt: Valentin Zincenco, Adrian Godoi, Doina Titei, Adrian Ungureanu, Alexandru Pricopi, Florin Cristea, Remus Artenie, Lucian Iovu, Oana Anton, Andrei Barascu, Beniamin Boingeanu, Nicusor Alexandru, Sfarlea Adrian, Mihai Galatanu, Cristian Spoiala, Marius Neacsa, Rotaru Vasile, Gabriel Albina, Ovidiu Lados, Banu Nicoleta, Octavian Cazacu, Ben Mehedin, Bogdan Alexandru Ceapraga, Tudor-Cristian Calomir, Florin Munteanu, Octavian Trofin, Cristian Soare, Memo Sebastian Vrinceanu, Ovidiu Staneci, Dorin Vesparu, Eduard Spindler, Florin Buzatu, Radu Chiribau, Ruxandra Bunea, Simona – Iuliana Grigore, Cristi Gherghiceanu, Daniel Lacusta, Ionut Carpatorea, Ciprian Constantin Nita, Gabriela Stan, Florin Petrescu, Radu Calinescu, Zora Iuga, George Manastireanu, Petruta Necula, Cristian-Simion Man, Daniel Nicolae, Dan Mazilu, Stelian Tufaru, Daniel Sardan, Elena Nicolae, Mihai Baloiu, Marian Marin, Cristian George Rusu, Bogdan Savin, Andrei Stanciu, Mircea Crisbasanu, Teodor Cosmin Ionescu, Ion Gruea, Daniel Radu, Dragos Ion, Marcian Enache-Poti, Irina Georgiana Calomir, Vlad Fesan, Adrian Constantinescu, Costel Cucu, Remus Mares, Tudor Draghiciu, Radu Dimulescu, Aurelian Florin Draghiciu, Petrisor Ilie, Petru Verestiuc, Alexandra Vulpe, Iulia Savin, Cosmin Mazilu, Anca Jipa, Ionut Iancu, Eduard Ilie.

Puteti si voi sa fiti parte din aceasta poveste contribuind cu o donatie, chiar si de 10 lei!, in dreptul unuia dintre ciclatonisti sau chiar in dreptul uneia dintre cele cinci cauze promovate spre sustinere pe www.ciclaton.ro . Mai aveti timp pana pe 31 octombrie.

Multumim pentru ca au facut posibila desfasurarea acestei editii a Ciclatonului: KLG Europe, Fundatia Adept Transilvania, Active Life, 441 Design Studio, Orange, Casa Pariurilor, Himalaya, Help Net, Skoda, HTC, Implenia, SUUNTO, Fakir.

Credit foto: Mihai Denes, Mihai Anghel si Adrian Crapciu.

P.S. Multumesc colegilor de Ciclaton alaturi de care mi-am pus in tolba inca o poveste de spus nepotilor. Sunteti extraordinari de minunati! Care ma pupa ii zic cine e cel mai extraordinar! 😉

14608925_1114253568650886_6814544982895146214_o

14610928_1110470879029155_4698913771744014049_n

14632953_1111669065576003_4573739488571857401_n

14573002_1111669145575995_3100264020406044703_n

14570285_829949963807418_7155031478743431911_n

14517479_1111669468909296_308084127062877629_n

14670836_1123592104383699_2923003895938880986_n

14632896_1112521322157444_27869292660099989_n

14485123_1111906155552294_933981085080895694_n

14590145_1112800658796177_4472724770687705411_o

Autorul articolului: Memo

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *