Transilvania Bike Trails Race 2018 – cinci ani pe potecile de pe colinele Transilvaniei

Anul acesta Transilvania Bike Trails Race a implinit 5 ani. Sunt 5 ani de povesti pe frumoasele trasee din reteaua amenajata in zona satelor sasesti Saschiz, Viscri, Crit, Bunesti, Cloasterf, Mesendorf. Sunt 5 ani in care din ce in ce mai multi iubitori ai pedalatului si ai naturii merg sa-si descopere Transilvania. Sunt 5 ani care au schimbat destinul acelor locuri odata cu amenajarea traseelor prin padurile si pe dealurile din zona. Anul acesta la start s-au asezat in jur de 1200 de concurenti. A fost o priveliste pe cinste.
Colegii nostri Dan Alin Barla, Marius Diaconescu, Victor Gurzun si Razvan Tincu au participat la cursa, iar ultimii doi au impartasit experienta lor in cateva randuri.
Victor Gurzun:
„Auzisem de la colegii din echipa de Transilvania Bike Trails Race, despre traseu si atmosfera din camping. Inca de anul trecut mi-am propus sa ajung fiind laudat de toata lumea, asa ca m-am mobilizat. M-am inscris la tura lunga sa nu-mi para rau ca nu am vazut tot ce se putea vedea.
Foarte placut impresionat de aceasta zona nemaivazuta de mine pana acum cu biserici fortificate si case vechi colorate.
Cand am ajuns la campare am zis ca aici este Mecca biciclistilor autohtoni cu masini si biciclete pe masini langa masini, in masini din toate colturile tarii. 🙂
Cu o zi inainte de concurs am facut recunoasterea partiala a traseului mediu ca sa-mi fac o idee. Tura a fost lejera cu multe opriri si povesti despre traseu si concurs. Mi-au placut la nebunie cararile pietruite si unduite printre copaci fara sa stiu ce ma asteapta a doua zi.
Race day:
M-am pozitionat in fata cu colegii din echipa Marius Diaconescu si Razvan Tincu sa incercam sa stam cat mai in varf, pentru ca dupa o urcare pe asfalt de aproximativ 5 Km urmeaza single trail unde nu vrei sa incerci sa depasesti.
3.2.1.Start toata lumea pleaca dar nu forteaza prea tare, presupun ca stiau ce ii asteapta, doar cate un viteaz mai venea tare din spate si dupa zece minute nu mai avea energie.
Pe portiunea de single trail am mers in ritmul meu pana s-au despartit traseele si am ramas cu Radu Stoica de la Nomad Merida CST care m-a ajutat sa merg foarte bine o mare parte din traseu mai precis pana in Viscri.
N-am avut parte de asa multe serpentine in viata mea, pe cat de cat de mult ma bucuram de traseu pe atat de ametit eram, simteam doar cum pivoteaza bicicleta sub mine stanga-dreapta doar la copaci ma concentam sa nu agat cu ghidoul o creanga ceva, cu alte cuvinte a fost fantastic.
De la Viscri am mai incetinit un pic ritmul sa-mi pastrez energia pana la sfarsit stiind cat mai am de pedalat . Am avut si parte de doua cazaturi in care am „aruncat” bicla de sub mine sa nu ma accidentez.
Ultima reduta a fost urcarea la cetatea taraneasca din Saschiz inainte de finish unde trebuia sa mai scoti un pic de energie chiar daca nici ultimul gel nu mai avea efect.
Dupa 4h 38min am reusit sa trec linia de finish vlaguit de energie, dar fericit.
Atmofera de seara cu focul de tabara si un pahar de vin au incheiat o vacanta pe doua roti asa cum n-am mai avut parte pana acum.
Concluzia:

Am descoperit un loc fantastic si un traseu cum nu am mai intalnit. Cu siguranta nu o sa-l ratez anul viitor.”

Razvan Tincu:

” Pentru ca anul trecut m-am distrat foarte tare la TBT, asteptam cu nerabdare cursa de anul asta. In 2017 am facut tot tura lunga dar am facut-o cu gasca de Drujbari si ne-am dat de placere cu opriri multe, poze si chiar o pauza de bere la bodega din Crit. A fost geniala tura, ne-am distrat maxim, am savurat fiecare metru de poteca si nu ne-am grabit deloc, pretul platit a fost unul dureros; la final, dupa aproape 8 ore, nu am mai gasit friptura. Am suferit, ne-am vaitat, dar am trecut peste si am zis: “ lasa, in 2018 o sa ii dam blana sa prindem vitelul”.

Asadar anul asta am venit cu ganduri mari, am zis ca rup norii, ii dau blana si nu mai plec fara celebra friptura de vitel.
La fel ca anul trecut am stat in camping-ul special amenajat, anul asta mult mai bine organizat, nu mai erau masinile premise in zona de campare si asta a fost foarte bine. Dusurile au fost mai ok, am avut chiar si un stand unde se vindeau racoritoare reci.
Sambata la prima ora eram in zona de start, am mancat ceva si am facut prima urcare ca sa ma incalzesc putin, cand am revenit zona de start era deja super aglomerata, cu greu am gasit loc sa ajung in fata impreuna cu colegii mei Victor Gurzun si Marius Diaconescu, ambii la tura lunga. Putin mai in spate era si Dan-Alin Barla, la tura medie anul asta, impins de o raceala aparuta in ultimele zile.

In scurt timp Memo a dat startul, s-a plecat tare, ca de obicei, primii 5 km pe asfalt, urcare cu 4% panta medie, impreuna cu Marius si Victor ne-am tinut pana sus de plutonul fruntas, lucru care pentru mine s-a simtit putin mai tarziu insa a fost tare placut sa pedalezi in plasa elitelor chiar daca pentru doar cativa km.
Dupa primii 7-8 km incepe partea frumoasa, alergatura pe niste poteci cum rar gasesti pe alte trasee de MTB prin tara, se serpuieste printre copaci cu 20-30 km/h iar senzatia este printre cele mai frumoase pe care ti le ofera mersul pe bicicleta. Traseul este senzational, incep sa-mi amintesc de anul trecut cam ce urmeaza si cat inca mai pot, trag tare de mine sa nu ma pierd de grup.

Marius si Victor au avut o zi mai buna ca mine, s-au dus tare, eu am inceput sa ma resimt cu durerile de spate ( deh, varsta ) si, incet, incet am pierdut teren, pe la Viscri deja eram gata sa abandonez, stiind ce urmeraza. M-a trezit un sms de incurajare primit de la sotie pe care l-am citit pe ceas si a fost suficient sa ma mobilizez sa plec din punctul de alimentare de la Viscri.

Din Viscri incepi direct cu urcare si asta nu e rau, dar soarele…… soarele m-a zapacit, m-am chinuit sa urc si mare noroc am avut ca din urma m-a prins colegul de la NOD Riders, Cosmin Aldea, m-a ajutat sa pedalez urmatorii 30 km si fara el cred ca ar fi fost si mai greu.

Cu ultimele puteri am urcat ultima parte spre cetate si odata ajuns sus am multumit zeilor vechi si noi ca am ajuns pana acolo, i-am dat drumu la vale si in cateva minute treceam finish-ul dupa 5 ore 59 minute.

Desi eram sfarsit, finish-ul a fost mai frumos cand am fost intampinat cu o bere rrrrece, venita cu dedicatie de la Memo !
Anul asta, organizatorii s-au pregatit mai bine astfel incat sa prinda toti participantii friptura celebra si am putut sa ma bucur de ea si eu.

Evenimentul a fost organizat exemplar, se cunoaste experienta pe care o au cei de la NOMAD Merida CST si Fundatia Adept Transilvania. Este a 5-a editie si parca de la an la an e tot mai bine.
Punctele de alimentare sunt unice la noi, majoritatea sunt in curtile unor biserici fortificate vechi de sute de ani si ai ocazia sa te reincarci cu tot ce ai nevoie pentru cursa dar si cu energia locurilor pe unde treci.

Daca n-ai ajuns pana acum la Transilvania Bike Trails Race, fa cumva sa ajungi anul care vine, e un concurs unic, prin locuri unice si pe niste poteci senzationale.
Traseele sunt pentru toate categoriile de pregatire, de la cel scurt 22 Km, cel mediu de 48 km, pana la cel lung de 78 km. Diferenta de nivel este decenta la toate cele trei trasee, nu sunt urcari sau coborari tehnice, tot ce iti trebuie este o bicicleta MTB si picioare sa poti pedala.

Clasamentul in cursa a fost urmatorul:
Elite Masculin:
Stan George Cristian – 3:29:25
Rosoaga Ion Valentin – 3:37:17
Sabau Vlad – 3:39:37

Feminin Open:
Suzane Hilbert – 4:07:22
Baltes Cora – 4:25:34
Salome Bondor – 4:26:54

Felicitari organizatorilor, castigatorilor si colegilor de la Bike FM fara de care distractia nu ar fi existat.”

In completare va mai spunem ca pentru anul acesta au fost au fost pregatiti doi taurasi la protap, trei porci la protap, diferite feluri de branza – proaspata, afumata, maturata – de  capra, bivolita, oaie, vaca – dar si fructe si legume proaspete. Mancarea a fost suficienta pentru a bucura toti cei 1200 de concurenti si insotitorii acestora.

Memo a prezentat evenimentul, iar Elena Nicolae a juns la timp pentru a le face celor din echipa Bike FM cateva fotografii.

Asteptam cu nerabdare editia de anul viitor pentru ca suntem curiosi sa vedem ce surprize ne vor mai pregati Nomad Merida CST si Fundatia Adept Transilvania la TBT Race 2019.

Felicitari Renault pentru sustinerea evenimentului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *