BikeFM la ultimele etape din Triada MTB

În 2018, Triada MTB a ajuns la al 7-lea sezon și a pregătit pasionaților 3 etape cu patru zile de concurs. În 21-22 aprilie s-a desfășurat Avrig Mountain Bike Race, în 21 iulie Acott Geiger XCO și în 22 iulie Geiger MTB Challenge. Cicliștii Bike FM  au participat la toate cele trei etape. Deși „este cea mai grea competiție de acest gen din România”, cum o descriu unii. Sau, mai bine zis, tocmai pentru că „este cea mai grea competiție de acest gen din România”. La etapele desfășurate weekendul trecut au participat Alin Oprea, Adrian Mihăiescu, Dan Alin Bârla, Ionuț Mihăiescu, Marius Furceanu și Răzvan Tincu. Au zis că mai merg :).

Haideți să vedem și noi cum au simțit cursa Răzvan Tincu și Marius Furceanu. Primul  la raport – Răzvan.

„Așteptam de mult cel de-al doilea eveniment al Triadei MTB, după ce în primăvară ne-am dat la Avrig atât la XCE cât și la XCM, acum eram mai antrenați și mai dornici de alergătură ca niciodată. Am ajuns de vineri la RaceOffice și n-am stat mult pe gânduri până ne-am echipat și am sărit pe bicle să dăm câteva ture de recunoaștere pe traseul de la Platiniș XCO. Majoritatea băieților de la BikeFM nu ne mai dăduserăm pe traseu, așa că am fost super entuziasmați de dificultate, rockgarden, flow trail, coborâri <<în cap>> pe rădacini și pietre, urcări și iar de la capăt.

Sâmbătă a fost etapa de XCO, parte din Campionatele Naționale. La categoriile Master și Amatori am luat startul eu împreună cu Marius Furceanu, Alin Oprea, Adrian Mihăiescu, Dan Alin Bârla și Ionuț Mihaiescu.

Cei mai buni au făcut 4 ture, noi am reușit să facem doar 3, însă au fost  super intense. Împinși de valul de adrenalină am coborât porțiuni pe care cu o zi înainte nu îndrăznisem să le abordăm – după cum bine se știe, în competiție ești mult mai curajos și toate parcă merg mai bine. Dintre BikeFM-iști Alin Oprea a sosit primul, eu și cu Marius Furceanu am sosit în același timp, Dan Alin Bârla al 4 –lea, iar frații Mihaiescu la închidere.  Unii dintre noi am și luat câteva trânte memorabile, în special Dan Alin Bârla, care a reușit să își luxeze glezna și, din păcate, nu a mai reușit să ia startul duminică, la Geiger XCM. La ora 15:00 au luat startul și cei de la categoria Elite. Noi am fost doar spectatori, dar n-am stat degeaba – ne-am răspândit pe traseu să mai <<furăm>> meserie de la cei mai mari 😊. Câștigător absolut, cu un avans de peste 7 minute, a fost Vlad Dascălu – de la Brustulabike Racing Team, urmat de Lucian Logigan – de la Scott Geiger Team și Ede Molnar – de la Dinamo Bike Expert.

Duminică s-a desfășurat etapa de XCM: traseu scurt – 41.5 km cu 1.455 m diferență de nivel de și, pentru cei cu adevărat puternici, traseu lung – 80.5 km, cu 3.150 m diferență de nivel.

Traseul scurt (pe care ne-am dat noi) a fost diferit în mare parte față de cum îl știam din 2016. Un traseu foarte tehnic, greu, cu urcări lungi, susținute și cu niște coborâri epice, pe care îți doreai să mai vină o urcare să te <<odihnești>> puțin 😊. Traseul EPIC, de 80 km, a fost câștigat de Duca Bogdan- Vee Tire Team Romania, care a reușit să preia conducerea pe ultimii km în fața lui Arpad Kelemen – NoMad Merida CST. Pe 3 a sosit Alex Stancu – Dinamo Bike Expert.

La BikeFM,  Alin Oprea din nou a sosit primul, urmat de subsemnatul, Marius Furceanu și Adrian Mihăiescu. Dan Alin Bârla nu a luat startul din cauza accidentarii din ziua precedentă, iar Ionuț Mihăiescu a ratat startul din cauza unei probleme tehnice.

Triada MTB s-a dovedit și în acest an a fi o competiție complexă și completă, cu o organizare impecabilă și niște trasee senzaționale. Așteptăm cu drag în fiecare an să participăm la Avrig și Păltiniș”.

Al doilea la raport: Marius.

„Mi-am dorit foarte tare ca anul acesta să parcurg toate cele 3 etape ale Triadei MTB. Lucru ușor pe hârtie, dificil în realitate.

După ce am văzut la Avrig, mă așteptam ca cele 2 etape de la Păltiniș să fie dificile. Organizatorii nu m-au dezamăgit. Vineri după-amiază, după un drum de 4 ore și jumătate, am ajuns la Arena Platoș, am început să facem traseul de XCO la pas și să ne minunăm de ce-am găsit acolo. I-am prins la antrenamente pe Vlad Dascălu, Alex Stancu Lucian Logigan și Bogdan Duca. Totul părea mult mai ușor din perspectiva lor. Încă nu descoperisem nebunia din pădure.

În câteva ore am revenit și noi, echipați complet și un pic neîncrezători că vom putea face față unui asemenea traseu. Dar ne-am luat inima în dinți și am pornit. Într-o jumătate de oră am reușit să colecționez un număr record de vânătăi. În momentul acela îmi era aproape imposibil să parcurg cei 4 km pe bicicletă, dar n-am renunțat. Știam că, dacă vreau să progresez, trebuie să îmi înving frica și să exersez cât mai mult pe zonele tehnice. Deși până la sfârșitul zilei am reușit să leg bune părți din traseu, incertitudinea că voi putea face față în ziua concursului încă mă bântuia.

Vrând-nevrând, sâmbătă la ora 12:00 m-am trezit strigat la linia de start. Nu mai aveam încotro, decât să îmi iau inima în dinți și să las bicicleta să curgă. Fizică pură, vorba multiplului.

Startul a fost foarte rapid – parcă într-o secundă m-am trezit pe prima bucată tehnică. Andrenalina mi-a inundat tot corpul și am reușit să îi dau de cap primei porțiuni fără să mă accidentez sau să pun piciorul jos. Parcă nu îmi venea să cred!… Fix cu o zi înainte, lucrurile s-au desfășurat cu totul altfel! Ritmul era bun pe urcare și m-am bucurat că îi aveam în raza vizuală pe Răzvan Tincu și Ionuț Mihăiescu. Am reușit să îi ajung și să rămânem în grup compact o bună porțiune de traseu.

Ajuns în pădure, surpriză din nou, am reușit performanța să descalec doar de câteva ori. Eram tare mândru de mine și începeam să mă bucur de traseu din ce în ce mai mult. Eu și Razvan Tincu am terminat în același timp, fiecare cu ditamai rânjetul pe față.

La ora 15:00 ne-am bucurat de cursa <<băieților mari>> și am încercat să mai furăm din tehnici pe unde s-a putut.

 

Duminica la ora 10:00 trecut de fix s-a dat startul probei de XCM, pe aceeași urcare ca la proba de XCO, lucru care a împrăștiat foarte tare participanții.

După câțiva km de la start am reușit să ma reunesc cu Alin Oprea și Răzvan Tincu și să mergem împreună până în vârf. Lucru care mi-a plăcut teribil. Cred că e prima cursa în care am putut merge atât de compact. După ce a venit prima coborâre serioasă, lucrurile s-au schimbat. Alin a plecat ca o racheta la vale, am mai mers o perioadă cu Răzvan, s-a dus un pic mai în față, iar după o căzătură peste ghidonul bicicletei l-am pierdut de tot. Ordinea rămânând aceeași până la finiș.

Coborârile au fost atât de dificile încât îmi doream să mai vină câte o urcare pentru a mă putea odihni. Acolo unde nu erau rădăcini, sigur găseai piatră și invers. Nici o porțiune de plat. Un traseu de MTB pur, de care m-am bucurat din plin, dar care m-a și stors de toate puterile. Dar nu regret nimic. Mă bucur că am reușit să îmi completez trofeul Triadei MTB, care va sta la loc de cinste mult timp de acum încolo. Organizarea a fost exemplară, ca de obicei. Le mulțumesc celor care depun eforturi foarte mari pentru a construi asemenea evenimente. Îmi doresc din ce în ce mai multe astfel de competiții în România, pentru ca noi, pasionații de biciclit, să creștem odată cu ele”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *