Bistritz Funduro 2018

In week-end-ul 14-15 aprilie 2018 Bistrita a fost gazda primelor etape din Cupele Nationale la Trial si Enduro. Tot orasul a fost luat cu asalt de biciclisti de gravity. Puteai auzi peste tot zogomotul puternic al casetelor de pinioane care transmit ceva din forta celor ce le poseda. Insa cu precadere acest zgomot putea fi auzit pe potecile din padurea Codrisor, locul unde au fost amenajate cele cinci trasee ale probelor speciale de la Bistritz Funduro. Dar sa le luam pe rand.

Salut. Sunt Memo si m-am dat la enduro. Mi-a placut!

Am ajuns joi seara la Bistrita impreuna cu Daniel si Liviu, prietenii mei de la BikeHouse Crew. Ei se dau si la enduro si la downhill. Bine se dau si la cross country insa nu la aceasta disciplina exceleaza.

Vineri dimineata dupa micul dejun am plecat sa vedem traseele. Planul pentru care Dan a insistat era sa ne dam de cat mai multe ori pe probele speciale 2 si 4, cele mai lungi din concurs, 2,2 respectiv 1,9 kilometri. Si ne-am dat. Dupa ce am urcat pe biciclete de doua ori pana la startul probelor speciale Dan a zis ca e vremea sa cautam un “shuttle”. Nu cunoasteam termenul dar l-am indragit repede. “Shuttle”-ul este un microbuz care te duce impreuna cu bicicleta de la baza traseului pana sus. Si nu trebuie sa mai pedalezi la deal. Fain, nu? Nu. Nu e fain pentru ca la concurs trebuie sa urci pe bicicleta. Dar e fain daca vrei sa te dai de mai multe ori pe traseele probelor speciale.

Ne-am dat de cateva ori bune. Eu am rupt franele la inceput dar pana la finalul zilei am inceput sa sar timid peste niste jump-uri mici. Am fost impresionat inca de la primul contact cu traseele de munca pe care au depus-o cei din Bistrita, in frunte cu Mihai Huniade care ii coordoneaza, pentru amenajarea acestora. Au sapat “un pic” in padurea Codrisor. Bravo! Felicitari si … multumim! Seara…mai bine nu va zic. Atat doar pot face precizarea ca fata de sportivii de cross country cei de la enduro sunt mai relaxati. Adica ei se relaxeaza si la 3 dimineata. Dar nu o sa intram in detalii. Daca vreti sunteti liberi sa descoperiti!

A doua zi, sambata a fost aplicata aceeasi reteta din ziua precedenta in care “shuttle”-ul a fost ingredientul principal la urcari. La “desert” s-au servit traseele probelor speciale 1,3 si 5. Pe traseul probei speciale 5 am coborat cu piciorul pentru ca a plouat in seara precedenta si am considerat ca e bine sa facem asta pana se mai usuca un pic. De cum l-am vazut am stiut ca voi merge foarte putin pe bicicleta pe el in concurs. Asa a si fost. La fel si cu traseul de la proba speciala 3. Dar n-am vrut sa risc nimic. Am vrut doar sa vad cum e la un concurs de enduro. Traseul de la proba speciala 1 mi s-a parut usor, ca o coborare mai abrupta de la cross country. Dar daca il parcurgeai in viteza se schimbau lucrurile. Asadar sambata ne-am dat toata ziua de ma miram seara de cat de obosit eram desi nu pedalasem deloc la deal.

Dar iata distantele anuntate de organizator:

PS 1 – lungime 0,8 km, diferență de nivel 130 metri, transfer 1,2 km
PS 2 – lungime 2,2 km, diferență de nivel 230 metri, transfer 4,5 km
PS 3 – lungime 0,8 km, diferență de nivel 130 metri, transfer 1,2 km
PS 4 – lungime 1,9 km, diferență de nivel 230 metri, transfer 3,6 km
PS 5 – lungime 1,2 km, diferență de nivel 130 metri, transfer 1,2 km

Sambata seara a fost organizata in centrul orasului Bistrita prima etapa din Cupa Nationala de Trial. Acest sport a intrat intr-un con de umbra in ultimii ani insa Federatia Romana de Ciclism vrea sa-l revitalizeze. Adevarul e ca e spectaculos si poate fi vazut de oricine pentru ca probele sunt intr-o zona destul de mica, usor accesibila. In concurs au fost 8 sportivi care au parcurs cele 4 probe de doua ori dupa care au fost anuntati castigatorii. Publicul a fost placut impresionat de skill-urile concurentilor care s-au urcat si au sarit pe si peste busteni, mosoare, cutii, masini, microbuz, moto-stivuitor, butoaie, etc. Seara din nou relaxare. Nu atat de multa ca in seara precedenta dar suficienta.

Duminica dimineata la ora 09:00 a inceput concursul de enduro, Bistritz Funduro, prima etapa din Cupa Nationala la Enduro 2018. Cei aproximativ 100 de concurenti au fost impartiti in grupe de 2, 3 sau patru concurenti si au luat startul de jos la distanta de 5 minute. Si fiecare echipa avea o ora de start, concurentii din grupa plecand la distanta de 1 minut intre ei. E interesant la enduro ca desi se cronometreaza doar coborarea, esti penalizat daca nu urci suficient de repede pentru a lua startul la timp.

Faptul ca am ajuns cu doua zile inainte m-a ajutat pentru ca am avut timp sa vad toate traseele. Asta doar m-a ajutat. Dar salvarea de a nu iesi pe ultimul loc a venit nu de la coborare ci de la … paradoxal, urcare. Paradoxal pentru ca n-am tocmai fizicul unui catarator. Insa concurentul de pe ultimul loc, dintre cei care am parcurs toate cele cinci probe ( au fost si unii care au abandonat din diverse motive ), a fost penalizat pentru ca nu a ajuns la timp la startul probelor speciale. Iar eu am ajuns la timp. La vale m-am dat mai mult decat prudent. Doar prima si a doua speciala le-am facut integral pe bicicleta. Pe a treia si a cincea le-am cam “calcat in picioare”, iar in a patra m-am dat de doua ori jos de pe bicicleta.

Mi-a placut experienta de la Bistrita si cu siguranta o voi repeta. Dar obligatoriu cu o bicicleta adecvata. Altfel e greu sa intelegi mai bine ce se intampla in acest sport. Ar fi fain ca cei care merg la cross country sa mearga si la enduro pentru a-si imbunatati tehnica de coborare. Traseele de la Bistrita sunt tocmai bune pentru testarea acestei discipline. Ramane doar sa ajungeti sa va dati pe ele.

Ca sa isi faca o idee despre un concurs de enduro si cei de la XC va prezint urmatoarele cifre: in concurs au fost parcursi 23,5 kilometri cu 930 de metri diferenta de nivel. Acum puneti si timpii de transfer de mai sus in calcul. Sa nu uit. Si la enduro sunt puncte de alimentare. Parca ceva mai consistente decat media de la concursurile de XC. In afara de fructe, apa si batoane am vazut si cascaval pe mese. Foarte multi voluntari/arbitri pe traseu care erau foarte prietenosi. Cel putin cu mine care nu mergeam cu viteza celorlalti. V-am zis, mi-a placut. Mi-a placut si orasul. Mai merg.

Aproape toata echipa de organizare de la Bistritz Funduro 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *