Ciclaton 2015 vazut/trait/simtit/pedalat de Memo

Anul trecut, in 2014, auzisem ceva de Ciclaton dar n-a avut nimeni rabdare sa-mi explice, si nici eu prea multa curiozitate, de ce e bine sa ai un Ciclaton in timpul trecerii tale pe pamant. Undeva pe la inceputul verii, la recomandarea lui Dan Mazilu ( caruia ii multumesc si daca e sa zic ca ii raman dator, nu stiu cum as putea vreodata scapa de datorie ), am fost contactat de Marcian Enache-Poti, unul dintre organizatorii Ciclatonului, care mi-a zis ca are informatii cum ca as putea fi interesat sa ma alatur editiei din acest an. Raspunsul meu afirmativ s-a concretizat cu o intalnire, care la randul ei s-a concretizat cu promisiunea participarii desi nu aveam eu prea mult habar nici dupa ce o ora mi-a tot fost explicat conceptul de catre Marcian si Irina Calomir ( al doilea organizator al Ciclatonului ). Bine, … intelesesem conceptul, dar simteam ca undeva acolo printre randuri, e „ceva”. Acel „ceva” pe care aveam sa-l descopar alaturi de cei 30 de ciclatonisti care au pedalat si cei 20 si ceva de membri ai staff-ului cu care am vietuit intre 1 si 6 septembrie 2015. Aveam la dispozitie 660 de kilometri de povesti.

Pe scurt si conclusiv inca din acest inceput, lucrurile stau asa: cand ai o pasiune si o datorie morala catre societate, asa cum fiecare dintre noi are, pentru ca te nasti cu ea si o dezvolti in fiecare zi, atunci ar fi bine sa cauti sa le imbini, sau daca esti norocos, te cauta ele, si te apuci sa te lupti sa dai celor din jur ceea ce fara sa stii primesti si tu la randu-ti, fara sa fii intrebat. Adica, in cazul de fata, m-am angajat sa pedalez si in acelasi timp sa le spun oamenilor din jur ca au posibilitatea, prin mine, dar de fapt prin ei insisi, sa ajute la construirea unei lumi mai bune, paralela cu asta in care suntem deja, iar intr-un final pe care noi il vom trai prin urmasii nostri, lumea asta mai buna va ocupa lumea mai putin buna. Sau chiar daca nu va fi asa, vom sti ca am facut tot ce ne-a stat in puteri pentru a realiza schimbarea. La modul concret, v-am invitat sa faceti o donatie de minimum 10 RON aici ca sa sustineti cauza educationala pentru care m-am angajat sa militez, de-a arhitectura, sau sa trimiteti SMS la 8836 unde donati 2 euro ce se impart intre cele 5 cauze educationale propuse spre sustinere de Ciclaton 2015. Pana pe 30 septembrie inca puteti face acest lucru. Dupa aceea va trebui sa asteptati inca un an pana la urmatorul Ciclaton ca sa va puteti usura sufletul. Faceti cum stiti si cum credeti, treaba voastra, dar tineti cont ca se apropie Craciunul si-ar fi bine sa ne gaseasca ceva mai impacati sufleteste. 🙂 Stiu ca stiti ca totul se raporteaza la educatie, tocmai de aceea nu voi insista pe acest subiect, insa va invit sa lecturati informatii legate de cauzele educationale despre care ati tot auzit, aici. Acelora dintre voi care au facut deja o donatie le multumesc si le zic ca le-am pregatit deja un loc alaturi de gandurile mele cele mai bune.

Si-ar mai fi ceva: daca nu sunteti convinsi ca donatia voastra reprezinta un pas real spre schimbare, va rog, chiar insist, sa n-o faceti. Incercati pentru inceput cateva ore de voluntariat, poate dupa acea va vor veni idei.

Iar acum, va propun sa va povestesc cum au fost cele 5 zile de Ciclaton 2015:

Ziua 0 – Am plecat pe 1 septembrie din Bucuresti o parte dintre ciclatonisti, restul urmand sa vina pe seara sau chiar a doua zi dimineata, si membri staff-ului ( adica maseuri, mecanici, voluntari, fotografi, responsabili de branding etc ). Destinatia Sibiu, startul urmand sa se dea pe 2 septembrie din Piata Mica. Ajunsi acolo am asistat la punerea la punct a ultimelor detalii dupa care am plecat in plimbare prin Sibiu ca sa ne imprietenim mai bine. Pe unii ii vedem acolo pentru prima data. N-aveam habar la acel moment ca ne vom fi legat destinele pentru totdeauna.

Ziua 1Sibiu-Medias-Sighisoara-Targu Mures

Dimineata la ora 06:00 s-a dat trezirea. Am ajuns in Piata Mica din Sibiu si am constatat ca venise aproape toata lumea. Sarcina mea, in afara de pedalat, era sa fac putina atmosfera inainte de start. Din partea Fundatiei Adept a venit Ben Mehedin care a dat startul, iar mai tarziu in acea zi ni s-a alaturat sa pedaleze pe tronsonul Sighisoara-Targu Mures. Toata lumea era pregatita. Alaturi de ciclistii de anduranta au venit si ciclistii de tronson .Aveam de parcurs in prima zi 150 de kilometri cu 1000 de metri diferenta de nivel. 5,4,3,2,1 START si am pornit in ceea ce pentru mine se numeste cel mai complex eveniment in care sunt implicate biciclete la care am participat pana in prezent. Am plecat linistiti, voiosi si bucurosi spre Medias. La un moment dat ni s-a alaturat Timotei Pacurar de la Nomad Merida CST, care a dat alt ritm plutonului. Cu alte cuvinte ne-a fugarit cam tare in prima zi. Am ajuns la Medias, am facut o poza, am mai stat putin si am plecat spre Sighisoara. Acolo urma sa stam mai mult pentru ca era programata pauza de masa. Poza, glume, chicoteli, 40 de grade Celsius si hai din nou la drum. Am ajuns la Targu-Mures. Ne-a preluat Politia care s-a comportat exemplar. Ziua s-a incheiat cu o urcare pe o panta de 13% care ne-a ingenuncheat pe unii dintre noi. Dar in final am ajuns toti. Bucurie mare, poze, discutii cu oamenii veniti acolo sa ne intampine, rasete, dupa care am plecat sa ne odihnim caii. Nu toti. Unii dintre noi au gustat din placerile piscinei pana tarziu in noapte. Nu spun cine. Seara dupa cina aveam toti masaj. Auzisem ca e bun si chiar util masajul, insa nu-l incercasem pana atunci. A durut rau de tot, insa a doua zi dimineata eram ca nou. Parca nu pedalasem nici 100 de metri in ziua precedenta.

11951865_873502309392681_8066303547177777536_n    11954671_873768519366060_81511758491470472_n    11953244_873506009392311_6448954947024680400_n   11953234_873505019392410_1760650382118646071_n   11953059_873505466059032_2487208841684110259_n   1450728_873505719392340_5100573016976164518_n   11988489_873505462725699_2700063456405414842_n   11960086_873506769392235_1271488138717391023_n

Ziua 2Targu-Mures – Reghin – Cluj-Napoca

Trezirea la 06:30. Noaptea a fost cam scurta. Dar cafeaua a fost buna si suficienta. Dupa micul dejun am trecut prin „salonul de incalzire”, s-au facut ultimele reglaje unde era cazul, si-am plecat. A doua zi masura vreo 140 de kilometri cu vreo 1000 si ceva de metri diferenta de nivel. Aveam alaturi de noi si ciclistii de tronson, asa ca am pornit. Pana la Reghin a fost „Catelus cu paru’ cret”. Am mers frumos, pluton, sosea buna. De la Reghin pana aproape de Cluj am mers peste toate dealurile din lume. Scapam de unul, dadeam de altul. Cand erau 35 de grade, cand erau 36 de grade. La un moment dat am simtit ca ma lasa genunchiul stang. M-am cam panicat si m-am dus la Flavian, maseurul care se ocupa de mine. Dupa ce mi-a dat cu niste geluri mi-a zis ca daca nu ma lasa durerea, sa nu fortez, ca sa ma poata „repara” seara. Am incercat, dar n-am putut. M-am urcat in Ambulanta de Biciclete si-am ramas acolo vreo 25-30 de kilometri. Cu 10 kilometri inainte de Cluj-Napoca ne-am intalnit cu Miron Elisei ciclist la Nomad Merida CST, care mi-a zis ca pana la Cluj e drept, nu mai sunt urcari. Asa ca am decis sa parcurg acea distanta pe bicicleta. Am ajuns la Cluj-Napoca. Au inceput aplauzele pe strada. Au aparut si primele lacrimi. De emotie. In centru, unde ne-am oprit, ne asteptau sustinatori si profesori implicati in derularea cauzelor educationale pentru care noi pedalam. Am povestit cu ei, ne-au multumit pentru ceea ce facem, am promis ca ne vom mai vedea si am plecat la odihna. Unii dintre noi. Dupa ce Flavian a inceput in acea seara „operatiunea mumia” ( mi-a aplicat cateva kinesio tapes in zona genunchiului ), fara de care n-as fi putut pedala pana la capat, mi-am adus aminte ca tineretea mea ar putea fi la Cluj si poate daca o caut, o gasesc. Frumos oras, frumoasa tinerete. Am lasat-o acolo.

10981856_873770829365829_4272836826242889198_n   11218816_873771129365799_4535847415972700790_n   11221961_873770959365816_7425109898470730619_n   11988698_873771122699133_379262351433068095_n   11921792_873771646032414_109558909324960015_n   11949273_873771426032436_999939453312309195_n   11947626_873771299365782_4567431316315737580_n   11988268_873771739365738_2662183333320114188_n

Ziua 3Cluj-Napoca – Huedin – Albac

Teoretic urma cea mai grea zi. Si practic. Aveam de parcurs aproximativ 130 de kilometri cu vreo 2000 de metri diferenta de nivel. Aveam de trecut Apusenii, vorba aia. Trezirea a fost pe la 07:00. La micul dejun am observat ca ma durea mana dreapta. M-am dus la Flavian. Decizia??! Continuam „operatiunea mumia”. Inca o banda kinesio a aparut pe mine. Am facut incalzirea, ne-am cunoscut cu ciclistii de tronson si am pornit spre cea mai frumoasa zi din turul Ciclaton. La Cluj a venit tocmai din Bucuresti un ciclist, Ionut Carpatoarea, pe care ma bucur ca l-am cunoscut in aceste conditii. Pana la Huedin am avut parte de vreme buna cu vant din spate. Nu mai era la fel de cald ca in zilele precedente asa ca in aceste conditii media de viteza crestea simtitor. La Huedin in centru am executat, unii dintre noi, ceva „kama-sutre”, adica maseurii ne-au contorsionat acolo in plin centru orasului ca sa putem traversa linistiti Apusenii. Incepea urcarea. Apareau si peisajele. A aparut si soarele. Si-am urcat noi pana la Bacles si dupa aia am coborat, si iar am urcat, si mai apoi ne-am minunat pana cand am ajuns la segmentul de drum, de aproximativ 10 kilometri, despre care ni s-a zis de la inceput ca e off-road si va fi un pic mai dificil sa-l parcurgem. Ajunsi acolo am aflat ca din 10 ramasesera doar vreo 3 kilometri de off-road. Ne-am pus pe pedalat si chiar cand am intrat pe sosea proaspat turnata a inceput ploaia. Ploaie frumoasa, de munte, cu sunet si miros, ba parca avea si un pic de voluptate pe alocuri. Ne-am lasat acoperiti de ea si ne-am continuat activitatea pentru care eram acolo: pedalatul pentru educatie. Fiind urcare nici nu ne-am dat seama ca stropii erau cam reci. Cand am ajuns sus ploaia s-a oprit, noi ne-am pozat, si am continuat drumul printre cele mai frumoase peisaje din Apuseni pana la Albac. La pensiune eram asteptati cu de toate: afinata, zmeurata, murata, pinata, palincata, carnata, snitelata si o multime de alte feluri de mancare pregatite intr-un mod divin. Seara s-a incurcat mai tarziu intre corzile unei chitari care canta la vocile unor ciclatonisti fericiti.

11960047_873936506015928_531880707437505276_n   11781645_877318622344383_2603106295274780167_n   11986470_874339789308933_1876152628155109625_n   11951364_933826516663062_7565533236362160267_n   11954584_874342252642020_2271620145445145978_n   11214134_874340539308858_2754300943490635413_n   11951144_874340845975494_8340436894995517340_n   11954768_874341109308801_7792163769565635744_n   11951953_874113899331522_8926174612515908669_n   11988578_874342282642017_6968966672135293141_n   11999086_874341815975397_330022123284668270_n   12003233_877322329010679_8066456439056910735_n

Ziua 4Albac – Brad – Deva

M-am trezit pe la 04:00 dimineata din cauza unui tunet. Un singur tunet de ala de munte: luuuuung, prelung, intens. In cateva secunde bune s-a oprit. Apoi asteptam sa se pravaleasca o culme, ceva. A inceput doar sa ploua. O poaie ca un plans de bucurie cu sughituri. Ma gandeam deja ca vom pleca de acolo pe ploaie. Macar sa fiu curat, mi-am zis, si-am intrat in dus. Intors in camera am deschis fereastra si m-am intrebat, oare ce-ar putea sa mi se intample daca ma intind in pat si ma acopar cu pilota aia faina, calduroasa? Si uite asa, am avut parte de cel mai odihnitor somn din ultimele cateva secole de cand tot sunt pe acest pamant. Am fost acompaniat doar de sunetul ploii care daca era ascultat corect putea semana cu zgomotul facut de butucii rotilor unui pluton. Chiar de Ciclaton. Mi-aduc aminte ca la un moment dat m-am trezit sa inchid fereastra pentru ca un fum cu miros de lemn insista sa-mi cerceteze cu prea mare atentie narile. Pe la 07:30 m-am trezit. Ploua. Nu dadea semne c-ar vrea sa se opreasca. aveam in fata o zi mai usoara de pedalat: 106 kilometri cu putin peste 800 de metri diferenta de nivel. Am coborat la micul dejun, care numai mic n-a fost. A fost copios, natural, gustos, cu lapte de vaca adevarata, cu miere care ar fi indraznit sa se zahariseasca, cu slaninuta pentru grasuti, si mai bine ma opresc cu descrierea aici pentru ca-mi vine sa plec din nou. S-a amanat plecarea pentru acea zi cu o ora. Intre timp s-a oprit ploaia si a iesit si soarele. Adrian Dumitru s-a ocupat de bicicletele noastre, iar baietii de la masaj ne-au facut incalzirea. Momentul acela din zi in care faceam incalzirea a produs niste fotografii tare haioase. Toate fotografiile din cele 5 zile de tur Ciclaton 2015 pot fi vazute aici. Dupa aceea ne-am luat ramas bun de la ospitalitatea motilor si-am plecat. A fost o zi usoara, relaxanta, drumul ne-a purtat foarte aproape de Rosia Montana, dar nu ne-am abatut de la traseul stabilit. La Brad, unde am oprit sa mancam, aproape toata lumea a motait ( probabil din cauza motilor cunoscuti in seara precedenta ), iar pana sa ajungem la Deva am avut o serie de coborari pe asfalt nou. Am ajuns la Deva. In restaurantul hotelului am servit ultimele ramasite de atitudine comunista. Atitudine si mobilier doar. In rest mancarea a fost buna(ish). Seara a scos cotropitorii ciclatonisti la o terasa de unde s-au intors prin ploaie.

11987130_874760289266883_3121408070935583665_n   11988346_874760302600215_2551490302197977297_n   12006283_878749728867939_5338321718340846580_n   11951771_874760399266872_6082514420937765060_n   1382325_874760665933512_2905007217478606079_n   11986353_874761075933471_6056992986575291411_n   11988258_874760492600196_6926924095270717156_n   11988228_878750008867911_8550249319405301719_n

Ziua 5Deva – Alba-Iulia – Sibiu

Ploaia din seara precedenta nu se oprise. Statea acolo si se intindea intr-una pe trotuare, banci, masini, sosele si mai apoi, peste ciclatonisti. Ne gandeam ca in prima zi pedalasem la 40 de grade Celsius. Acum ne era frig, vroiam o urcare ca sa ne mai incalzim. N-a fost sa fie. A plouat de la Deva pana la Simeria si inca un pic dupa, dar nu pana la Geoagiu. Dupa aceea a inceput sa apara timid soarele. In ultima zi aveam de pedalat vreo 150 de kilometri cu 800 de metri diferenta de nivel. Ziua nu incepuse tocmai bine, insa la un moment dat, cand la un sens giratoriu am facut stanga spre Alba-Iulia, din spate a inceput sa ne impinga serios un vanticel caldut. Am ajuns la Alba Iulia, politia si Jandarmeria ne-au escortat. Am prins exact in momentul in care se schimba garda. Cald, soare, un pic de nostalgie ca se termina Ciclatonul, si am pornit. Pana la Sebes am avut vant din fata, dupa care vantul a stat in spatele nostru pana la Sibiu. Stiam ca de la Miercurea Sibiului va trebui sa ma despart de pluton ( pentru ca trebuia sa ajung la Sibiu si sa ii astept, sa-i prezint, sa vorbesc despre eveniment, chestii de MC ) asa ca la un moment dat am crescut ritmul, si pentru cativa kilometri am evadat pe drumul paralel cu autostrada. A fost cantecul meu de lebada la turul Ciclatonului. La Miercurea Sibiului m-am retras discret si-am fost dus in Sibiu. Am atipit pentru 2-3 secunde in masina, si apoi m-am trezit la Sibiu. Ii asteptam. Mi se derulau tot felul de amintiri din ultimele zile. Apoi ei, fratii mei de Ciclaton au sosit. Am povestit despre zilele petrecute impreuna, despre fiecare in parte, ne-am bucurat acolo pe scena. Atmosfera de la final de tur Ciclaton 2015, cat si startul, pot fi vizionate aici.

11218681_875866655822913_4292205070620665248_n   11218681_875866732489572_7742057379709742429_n   12002321_875866915822887_4389784860812548859_n   11947641_874824075927171_5658666361142191564_n   11988645_875867185822860_4333508955497314617_n   12002856_875867529156159_3719607918794873201_n   11988424_875867389156173_4762181909502851158_n   12002293_875867982489447_595775966046515312_n

Nu stiu daca am reusit sa transmit macar o parte din ce am trait eu alaturi de acesti oameni, care fiecare in parte a inteles perfect de ce este acolo, insa va doresc tuturor sa aveti sansa participarii la un Ciclaton in viata asta. Oricare ar fi el. S-au creat legaturi care nu vor fi descurcate vreodata. Abia astept urmatoarele editii. Abia astept sa aflu ca ati inteles care-i faza cu Ciclatonul. V-am zis si la inceputul acestui articol ca pana pe 30 septembrie inca mai puteti face donatii pe www.ciclaton.ro sau la SMS 8836. Insa nu donatia in sine conteaza cel mai mult. Important este sa ne intelegem sensul nostru intr-o societate care daca e bolnava, poate fi vindecata de noi.

Eu deocamdata va multumesc ca mi-ati dat sansa sa pot fi diferit si implicat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *